8 definiții pentru împroșcare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPROȘCARE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca.

ÎMPROȘCARE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca.

împroșcare sf [At: MINEIUL (1776) 76 1/2 / Pl: ~cări / E: împroșca] 1 Stropire cu un lichid Si: (înv) împroșcătură (1). 2 Murdărire a cuiva stropind cu un lichid Si: (înv) împroșcătură (2). 3 Azvârlire cu pietre, lemne, proiectile etc. din toate părțile, fără încetare Si: (înv) împroșcătură (3). 4 (Fig) Batjocorire. 5 (Fig) Calomniere. 7 (Înv) Bombardare (cu lovituri de tun) Si: (înv) împroșcătură (6-7). 8 (Teh) Pulverizare sub presiune a unui lichid sau a unei pulberi pe suprafața unui obiect Si: (înv) împroșcătură (8). 9 Aruncare a lăturilor și a noroiului stropind în toate părțile Si: (înv) împroșcătură (9). 10 (Înv; șfg) Risipire.

ÎMPROȘCARE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire. De departe, sub împroșcarea vîscoasă, în șuierul necurmat, toate păreau că se petrec în neorînduială. C. PETRESCU, R. DR. 290.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împroșcare s. f., g.-d. art. împroșcării; pl. împroșcări

împroșcare s. f., g.-d. art. împroșcării; pl. împroșcări

împroșcare s. f., g.-d. art., împroșcării; pl. împroșcări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPROȘCARE s. împroșcătură, stropire, stropit, stropitură, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.)

ÎMPROȘCARE s. împroșcătură, stropire, stropit, stropitură, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.)

Intrare: împroșcare
împroșcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împroșcare
  • ‑mproșcare
  • împroșcarea
  • ‑mproșcarea
plural
  • împroșcări
  • ‑mproșcări
  • împroșcările
  • ‑mproșcările
genitiv-dativ singular
  • împroșcări
  • ‑mproșcări
  • împroșcării
  • ‑mproșcării
plural
  • împroșcări
  • ‑mproșcări
  • împroșcărilor
  • ‑mproșcărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împroșcare, împroșcărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împroșca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.