5 intrări
69 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (19)
- relaționale (7)
- etimologice (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (3)
- argou (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STÂNCĂ, stânci, s. f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.
STÂNCĂ, stânci, s. f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat): a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1); b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. ♦ (Substantivat, f. art.) Grupare politică socialistă. ◊ Loc. adj. De stânga = (despre grupări politice, persoane) partizan, adept al unei politici socialiste. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANGĂ, ștăngi, s. f. (Pop.) Bară de fier; drug, rangă. – Din germ. Stange.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANGĂ, ștăngi, s. f. (Pop.) Bară de fier; drug, rangă. – Din germ. Stange.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stangă sf vz ștangă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stâncă sf [At: SIMION DASC. LET. 10 / V: (reg) ~ngă, (înv) stin~ / Pl: ~nci, (înv) ~nce / E: nct] 1 Bloc masiv de rocă tare, cu pereți abrupți și lipsit de vegetație Si: (pop) stană (2) (reg) canară, cârșie, janț, stancă2, stei1 (2) V stalohan (1). 2 Fragment de forme și de dimensiuni diferite desprins dintr-un astfel de bloc Si: (pop) stană (1), (reg) canara (1), cârșie (1), janț, stancă2, stei1 (1). 3 (Îla) De ~ Puternic. 4 (Îal) Indiferent. 5 (Îal) Rece. 6 (Îe) A face (sau a sta) ~ A împietri. 7 (Îe) A merge, a sări, a urca etc. din ~ în ~ A merge, a sări etc. dintr-un loc (înalt) în altul. 8 (Înv) Rocă. 9 (Mar; îf stângă) Prăpastie. 10 (Îvr; fig) Sprijin (8). 11 (Asr; fig) Piedică. 12 (Rar) Povară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stâng, ~ă [At: COD. VOR2. 12r/13 / V: sting a / Pl: ~i, (înv) ~e sf / E: ml *stancus „obosit”] 1 a (Îoc drept; d. părți sau organe ale corpului oamenilor sau animalelor) Care se află în partea dinspre inimă a corpului. 2 sf (De obicei sg. și art.) Mână stângă (1). 3 sf, sg (Îe) Să nu (sau n-are să, n-o să etc.) știe ~a (ta) ce face dreapta ori ce face dreapta să nu știe ~a Formulă prin care se impune discreție absolută. 4 snsa Piciorul stâng (1). 5 snsa A călca (sau a intra, a păși, a porni etc.) cu ~gul A începe (sau a face) ceva prost, fără succes. 6 a (D. părți ale îmbrăcămintei) Care corespunde părții stângi (1) a corpului. 7 a (D. simptome, boli etc.) Care apare, care se manifestă etc. pe (un organ sau pe o zonă a acesteia din) partea (dinspre mâna) stângă (1) a corpului omenesc. 8 a (D. tratamente, operații etc.) Care se face pe (un organ sau o zonă a acestuia din) partea (dinspre mâna) stângă (1) a corpului omenesc. 9 a (D. construcții, obiecte etc.) Care se află pe partea sau în direcția mâinii stângi (1) a unei persoane orientate cu fața în aceeași direcție cu obiectul. 10 a (D. cursuri de apă sau d. malurile lor) Care se află pe partea sau în direcția mâinii stângi (1) a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape. 11 a (D. obiecte sau părți ale obiectelor) Care se află pe partea sau în direcția mâinii stângi (1) a persoanei care privește obiectul din față. 12 sfsa Parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei construcții etc. care se află în partea sau în direcția mâinii stângi (1) a unei persoane așezate în același sens cu obiectul, construcția etc. respectivă, parte a unui curs de apă sau a unui mal al acestuia care se află în zona sau în direcția mâinii stângi (1) a unei persoane așezate cu fața în sensul de curgere al apei respective. 13 sfsa Parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei construcții etc. care se află în zona sau în direcția mâinii stângi (1) a unei persoane care privește obiectul, construcția etc. respectivă din față. 14 sfsa (Îla) Din (sau, îvp, de-a (înv) din a) ~a Care se află în partea dinspre inimă a corpului sau în partea ori în direcția mâinii stângi (1). 15 sfsa (Îlav) Din, în, la, pe, spre, de la (sau, îvp, de-a (înv) din a) ~a Din (sau în) partea mâinii stângi (1). 16 sfsa (Îal) Din (sau în) direcția mâinii stângi (1). 17 sfsa (Îlp) În, la, din (sau, îvp de-a) ~a În partea mâinii stângi (1). 18 sfsa (Îal) Din direcția mâinii stângi (1). 19 sfsa (Îe) A-i căuta (cuiva) cucul în ~a A-i merge cuiva rău. 20 sfsa (Îe; îf a apuca sau a o lua la ~a) A face la ~a A se îndrepta către partea stângă (1) a unui drum, în direcția mâinii stângi (1). 21 sfsa (Arg; îae; îf a trage sau a da la ~a) A ascunde (1). 22 sfsa (Arg; îae; îf a trage sau a da la ~ga) A fura (1). 23 sfsa (Îe) A ține ~a A merge pe partea stângă (9) a unui drum. 24 a (Înv; fig) Prefăcut2. 25 a (Înv; fig) Rău. 26 a Păcătos. 27 sfs (Îvr; îe) A fi de-a ~a A păcătui. 28 sfs Grupare (politică, filozofică, parlamentară etc.) care este pentru schimbarea ordinii stabilite. 29 sfs (Îla) De ~a (D. grupări, persoane sau acțiunile, manifestările etc. acestora) Care susține progresul Si: progresist. 30 sfs (Îal) Care este apropiat de mișcarea muncitorească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stângă sf vz stâncă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stincă sf vz stâncă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sting, ~ă a vz stâng
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștangă sf [At: LB / V: (reg) st~, stean~, ~glă, ~gle, ștean~ / Pl: ștăngi / E: ger Stange] 1 (Pop) Bară de metal Si: (pop) drug (1), rangă. 2 (Trs) Fus al valului de la moara de apă. 3 (Reg) Bară de lemn care transmite mișcarea de la roata numită buzdugan la jugul cu pânză al ferăstrăului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștanglă sf vz ștangă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștangle sf vz ștangă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șteangă sf vz ștangă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A-STÎNGA (DE-) loc. adv. 👉 STÎNG.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă. (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. ◊ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STÎNCĂ, stînci, s. f. 1. Bloc mare de piatră, lipsit de vegetație, cu pereții drepți și colțuroși; stană, stei. Pîraiele au prins a suna altfel, cu zvon de clopoței, și sar pe trepte de stîncă și gheață. SADOVEANU, B. 120. Trudit apoi, m-am așezat pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 87. În castelul de pe stîncă, la fereastra solitară, Stă pe gînduri o femeie. COȘBUC, P. I 119. ◊ Cristal de stîncă v. cristal. ♦ (Învechit, impropriu) Rocă. Există în Banat și stînci eruptive. I. IONESCU, M. 49. 2. Fig. Obstacol, dificultate. N-ai grijă, n-ai frică, Oricîte talazuri și stînci se ridică În calea ta, Lume! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. Să vedem însă cum ocolește autorul primejdioasa stîncă de a descrie și introduce pe eroul poemei sale. MACEDONSKI, O. IV 50.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STÎNG, -Ă adj. (În opoziție cu drept; arată poziția sau direcția) 1. (Despre părți ale corpului) Care se află în partea dinspre inimă a corpului. Linia cicatricei se deslușea sub ochiul stîng. SADOVEANU, O. VI 210. Galben-de-Soare îi răspunse: bagă mîna în urechea mea cea stîngă, de scoate gresia ce este acolo și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. ♦ (Despre părți ale îmbrăcămintei) Corespunzător părții stîngi a corpului. Buzunarul stîng. Mîneca stîngă. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul (sau brațul) stîng. Și tu-l cerți, dar el, nătîngul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stîngul. COȘBUC, P. I 104. Să calci piatra cu stîngul Ș-apoi țărna cu dreptul Și să dai țărna-ntr-o parte Să iasă oasele toate, Să vezi dragostea ce poate. ȘEZ. I 14. (Expr.) A călca cu stîngul v. călca. b) (La f. sg. art.) Mîna stîngă. Săracu bădițu meu! Unde-a fi, unde-a-nsera, Pe ce mînă s-a culcat?... Da s-a culca pe stînga Și va gîndi la mîndra. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 131. Să nu știe stînga ce face dreapta (= binele trebuie făcut în chip discret). (Loc. adj.) Din (sau de-a) stînga = în partea mîinii stîngi, din direcția mîinii stîngi. Chirică începe a-i număra coastele din stînga. CREANGĂ, P. 177. În belciugul de la carîmbul de dedesubt - din stînga – era aninată o bărdiță. id. ib. 106. Maică, pînă ce-oi veni, Tu cămașă mi-i croi, Dar să n-o coși omenește... Pe mîneca de-a dreapta, Pune-te pe dumneata; Pe mîneca de-a stînga, Pune pe iubita mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307. (Loc. adv.) De-a (sau de la, din, în, la etc.) stînga = în (sau din) partea mîinii stîngi, în (sau din) direcția mîinii stîngi. Ianco, care intrase din stînga, își trece privirea de la Ionuț la Irina. DAVIDOGLU, M. 9. La dreapta și la stînga, cîmpul acoperit mai tot de lumînărică se întindea departe, pînă în poalele munților întunecați. GÎRLEANU, L. 30. Numai iată ce aude o bîzîitură... Se uită el în dreapta, nu vede nemica; se uită în stînga, nici atîta. CREANGĂ, P. 238. Se înturnă spre norod în față, în dreapta și în stînga, zicînd: Iertați-mă oameni buni și boieri dumneavoastră! NEGRUZZI, S. I 149. (Loc. prep.) În stînga = în partea mîinii stîngi, în direcția mîinii stîngi. Înainte de a te coborî spre acea taină în care stă încuiat trecutul, îți rămîne în stînga drumului o îmbulzeală de molozuri, după aceea pietrării risipite. SADOVEANU, O. L. 13. (Expr.) În dreapta și în stînga sau de-a dreapta și de-a stînga v. drept4 (B 2). A ține stînga = a merge pe partea stîngă a unui drum. A trage (sau a da, a face) la stînga = a fura, a șterpeli, a ascunde. A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui și că, fiind lîngă el, ai putea să-l informezi dacă Bică a tras la stînga ceva bani. PAS, Z. I 165. (Mil.) (La) stînga-mprejur v. împrejur. 2. Care se află de partea sau în direcția mîinii stîngi (cînd cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru). Aripa stîngă a clădirii. ▭ La al patrulea ceas al nopții, malul stîng se liniștise. SADOVEANU, N. P. 335. Cocioaba de pe malul stîng al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și rîioase ce dormeau pururea în tindă, era toată averea Irinucăi. CREANGĂ, A. 27. Locuiam într-un sat de pe malul stîng al Buzăului, la Grădiștea. ODOBESCU, S. III 22. ◊ Sudură stîngă = sudură la care topirea se face de la dreapta spre stînga. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unei organizații politice sau se alătură unei astfel de grupări. ◊ Extremă stîngă v. extremă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STÎNGA s. f. art. Aripă mai radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. Stînga laburistă. Stînga hegeliană. ◊ Loc. adj. De stînga = apropiat de mișcarea muncitorească, partizan al politicii revoluționare. Socoți că nu e un om de stînga? CAMIL PETRESCU, O. II 534.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANGĂ, ștăngi, s. f. Bară de oțel; drug, rangă. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, L. 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÂNCĂ ~ci f. Bloc mare de piatră în munți, cu pereți abrupți și cu vârfuri colțuroase. ~ de granit. ~ submarină. [G.-D. stâncii] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STÂNG ~gă (~gi) și substantival 1) (despre unele organe sau despre părți ale corpului) Care este situat în partea unde se află inima. Ochiul ~. Mâna ~gă. ◊ Nu știe ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totală lipsă de coordonare. A călca cu ~gul a) a începe în mod greșit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se află în direcția mâinii din această parte. Aripa ~gă a clădirii. ◊ Din ~ga din direcția mâinii stângi. A ține ~ga a merge pe partea stângă a unui drum. (La) ~ga împrejur formulă prin care se comandă cuiva o întoarcere de 180° spre stânga. A face ~ga împrejur a se întoarce și a pleca (înapoi de unde a venit). 3) (despre grupări politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decât alții. Aripa ~gă a parlamentului. /<lat. stancus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTANGĂ ștăngi f. pop. Bară de fier teșită la un capăt și folosită la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; rangă. /<germ. Stange
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stâncă f. massă de piatră foarte dură înțepenită în pământ. [V. stană].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stâng a. opus lui drept: brațul stâng. ║ stânga f. mâna stângă, partea stângă: apucă la stânga. [Cf. it. (MANO) STANCA: lit. mâna cea obosită, cea leneșă (în opozițiune cu mâna dreaptă, considerată ca activă și harnică): de mâna stângă se leagă idei nefavorabile; v. sinistru, stângaciu, șuiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tarpeiană (Stânca) f. partea muntelui Capitoliu, la Roma, de unde se prăvăliau cei osândiți la moarte: fig. nu departe dela Capitoliu până la Stânca Tarpeiană, căderea e vecină triumfului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stîncă f., pl. ĭ (vsl. stĭena, zid, părete, peatră; ceh. stĭena, stĭenka, sîrb. sténjăk, stîncă prăpăstioasă, stenje, stîncă. V. stan și steĭ 1). Bloc de peatră în munți saŭ ape: un izvor picura din stîncă, corabia s’a ciocnit de-o stîncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) stîng, -ă adj. (lat. *stancus, de unde și it. stanco, ostenit). Care e așezat spre acea parte a trupuluĭ în care se simt bătăile inimiĭ: mîna stîngă, ochĭu stîng. Care corespunde cu această parte a trupuluĭ îndreptat cu fața în ainte: partea stîngă a caseĭ (considerînd fața caseĭ ca fața omuluĭ), a rîuluĭ (considerînd ca față direcțiunea în care curge). S. f. Mîna stîngă, partea stîngă: a scrie cu stînga; a locui, a o porni la stînga; a locui în stînga.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștángă f., pl. ștăngĭ (germ. stange. V. steag). Est. Drug, prăjină de fer (ca cea de deasupra vagonuluĭ de tranvaĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+extremă dreapta/extremă stânga (politică; sport) s. f. + s. f. (partid de extremă ~, joacă extremă ~) erată
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stâncă s. f., g.-d. art. stâncii; pl. stânci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!stâng adj. m., s. m.; adj. f., s. f. stângă, pl. m. și f. stângi (și în: a călca cu stângul, a-și da cu stângul în dreptul, a scrie cu stânga, extrema stângă, stânga europeană)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+stânga (în/la ~) loc. prep. (în stânga drumului; la stânga gazdei)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+stânga (de (la)/din(spre)/în(spre)/la/prin ~) loc. adj., loc. adv. (partid de ~; Ia-o în/la/prin/spre ~.; prima la ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștangă (pop.) s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!cristal-de-stâncă (silice) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
!de-a stânga loc. adv., loc. prep.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stâncă s. f., g.-d. art. stâncii; pl. stânci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stâng adj. m., f. stângă; pl. m. și f. stângi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștangă (pop.) s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cristal de stâncă s. n. + prep. + s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de-a stânga loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stâncă s. f., g.-d. art. stâncii; pl. stânci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stâng adj. m., f. stângă; pl. m. și f. stângi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștangă s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștangă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
de-a-stânga.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
stâncă, -ci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STÂNCĂ s. (pop.) stană, (reg.) canara, (Transilv.) cârșie, (prin Olt. și Ban.) janț. (O ~ uriașă de bazalt.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STÂNCĂ s. v. piatră, rocă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTANGĂ s. v. rangă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STÎNCĂ s. (pop.) stană, (reg.) canara, (Transilv.) cîrșie, (prin Olt. și Ban.) janț. (O ~ uriașă de bazalt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stîncă s. v. PIATRĂ. ROCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștangă s. v. RANGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Stâng ≠ drept
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stîncă (-ci), s. f. – Rocă, piatră mare. – Var. înv. stincă. Origine îndoielnică. Ar putea fi sl. stĕna, prin intermediul unui dim. *stĕnka, cf. ceh. stĕnka (Miklosich, Lexicon, 880; Cihac, II, 361; Petrovici, Dacor., I, 139; Rosetti, GS, V, 171); această ipoteză pare valabilă cîntărind obiecțiile lui Pușcariu, Dacor., III, 379 și Pușcariu, Lr., 286. Totuși, coincide cu it. stinca „coastă de munte”, cf. Le Stinche, Val di Stinche en Toscana, cuvînt care a fost explicat, în aparență insuficient, prin longob. skinko › germ. Schinken „osul piciorului” și „jambon” (REW 7995; Rohlfs, Archiv., CLXXXV, 101; Battisti, V, 3636). Stincus a existat în lat., dar apare numai la Isidoro de Sevilla, XVII, 4, 43, unde a fost definit greșit „incendium amoris” (cu privire la această greșeală, cf. Amatucci, Bull. Du Cange, IV, 58). Der. stîncărie, s. f. (mulțime de stînci); stîncie, s. f. (rar, mulțime de stînci); stîncos, adj. (de stîncă, cu stînci).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk. – Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștangă (-ăngi), s. f. – Bară de fier. Germ. Stange (Iordan, Dift., 87).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștangă, ștăngi, s.f. (pop.) 1. bară de metal; drug, rangă. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apă. 3. (reg.) bară de lemn care transmite mișcarea de la roată la pânza joagărului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
STÎNGA subst. 1. Stîngă, Ioan (17 B II 40), etc. 2. Stangăul munt. 1622 (RI VIII 199). 3. Stîngeoiu, M., ard. (z). 4. Stăngaci (Glos); Stîngaciu (Dm). 5. Stîngăcea (Cat; Sd XI 261; 17 B I 261) și Stăngacea (16 B II 138). 6. Cf. Stenga și Stega (Moț), prob. din altă temă.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ribes petraeum Wulf., « Păltior, Coacăz de stîncă ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori verzi cu puncte roșii sau roz, în raceme pendente (caliciul campanulat cu marginea ciliată) Frunze deseori cu 3 lobi ascuțiți, margini dentate, ciliate, pubescente pe partea inferioară (pe nervuri). Arbust pînă la 1,5 m înălțime, tufos, lujerii se exfoliază. Fructe, bace roșii.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
De la Capitoliu la stînca Tarpeiană nu-i decît un pas! Capitoliul este una dintre cele șapte coline ale Romei; și anume, cea situată chiar în centrul ei. De aceea, vechii romani au ridicat pe vîrful Capitoliului un templu, închinat lui lupiter, unde erau conduși cu mare pompă triumfătorii, spre a fi încununați cu lauri. Astfel Capitoliul a devenit cu timpul un simbol poetic pentru biruința cea mare, gloria sublimă, cununa de aur. Dar în spatele Capitoliului, pe panta lui abruptă, era o rîpă adincă, de pe marginea căreia erau zvîrliți, spre a fi uciși, trădătorii, conspiratorii, criminalii. Apropierea aceasta între locul unde atingeai culmea gloriei și locul unde te prăbușeai, acoperit de cel mai profund oprobriu, a dat naștere expresiei de mai sus care în chip plastic arată că un singur pas greșit te poate duce la consecințe foarte neplăcute. Ideea se află foarte clar și elocvent exprimată într-o frază memorabilă a oratorului revoluționar francez Mirabeau care, în culmea gloriei sale, la 1790, auzind în Adunarea Constituantă o voce care îi striga: „Trădătorule!”, s-a urcat la tribună și a zis: „Și pe mine, acum cîteva zile, au vrut să mă ducă în triumf, iar astăzi se strigă în stradă: « Marea trădare a lui Mirabeau ! »… Știam eu mai de mult că nu e decît un pas de la Capitoliu la rîpa Tarpeiană!”...
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a băga o ștangă (cuiva) expr. (intl.) 1. a influența (pe cineva) în luarea unei decizii. 2. a vorbi de rău (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a călca cu stângul expr. a începe prost o acțiune.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a da cu stângu-n dreptul expr. a fi neîndemânatic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face (ceva) la stânga expr. (iron.) a fura (ceva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180°. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a păși cu stângul expr. a începe prost / neinspirat, a lua un start slab
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
relații de mâna stângă expr. legături nepermise / puțin onorabile.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștangă, ștăngi s. f. (intl.) 1. minciună. 2. relație.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A76) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A11) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F75) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stâncă, stâncisubstantiv feminin
- 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși. DEX '98 DLRLC
- Pîraiele au prins a suna altfel, cu zvon de clopoței, și sar pe trepte de stîncă și gheață. SADOVEANU, B. 120. DLRLC
- Trudit apoi, m-am așezat pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 87. DLRLC
- În castelul de pe stîncă, la fereastra solitară, Stă pe gînduri o femeie. COȘBUC, P. I 119. DLRLC
-
- Există în Banat și stînci eruptive. I. IONESCU, M. 49. DLRLC
-
-
- 2. Obstacol, dificultate mare. DEX '98 DLRLCsinonime: dificultate obstacol
- N-ai grijă, n-ai frică, Oricîte talazuri și stînci se ridică În calea ta, Lume! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. DLRLC
- Să vedem însă cum ocolește autorul primejdioasa stîncă de a descrie și introduce pe eroul poemei sale. MACEDONSKI, O. IV 50. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98
stâng, stângăadjectiv
- 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: drept
- Linia cicatricei se deslușea sub ochiul stîng. SADOVEANU, O. VI 210. DLRLC
- Galben-de-Soare îi răspunse: bagă mîna în urechea mea cea stîngă, de scoate gresia ce este acolo și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
- Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
- 1.1. (Despre părți ale îmbrăcămintei) Corespunzător părții stângi a corpului. DLRLC
- Buzunarul stâng. Mâneca stângă. DLRLC
-
-
- Și tu-l cerți, dar el, nătîngul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stîngul. COȘBUC, P. I 104. DLRLC
- Să calci piatra cu stîngul Ș-apoi țărna cu dreptul Și să dai țărna-ntr-o parte Să iasă oasele toate, Să vezi dragostea ce poate. ȘEZ. I 14. DLRLC
-
-
- Săracu bădițu meu! Unde-a fi, unde-a-nsera, Pe ce mînă s-a culcat?... Da s-a culca pe stînga Și va gîndi la mîndra. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 131. DLRLC
- Să nu știe stânga ce face dreapta = binele trebuie făcut în chip discret. DLRLC
- Din (sau de-a) stânga = în partea mâinii stângi, din direcția mâinii stângi. DLRLC
- Chirică începe a-i număra coastele din stînga. CREANGĂ, P. 177. DLRLC
- În belciugul de la carîmbul de dedesubt – din stînga – era aninată o bărdiță. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
- Maică, pînă ce-oi veni, Tu cămașă mi-i croi, Dar să n-o coși omenește... Pe mîneca de-a dreapta, Pune-te pe dumneata; Pe mîneca de-a stînga, Pune pe iubita mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307. DLRLC
-
- De-a (sau de la, din, în, la etc.) stânga = în (sau din) partea mâinii stângi, în (sau din) direcția mâinii stângi. DLRLC
- Ianco, care intrase din stînga, își trece privirea de la Ionuț la Irina. DAVIDOGLU, M. 9. DLRLC
- La dreapta și la stînga, cîmpul acoperit mai tot de lumînărică se întindea departe, pînă în poalele munților întunecați. GÎRLEANU, L. 30. DLRLC
- Numai iată ce aude o bîzîitură... Se uită el în dreapta, nu vede nemica; se uită în stînga, nici atîta. CREANGĂ, P. 238. DLRLC
- Se înturnă spre norod în față, în dreapta și în stînga, zicînd: Iertați-mă oameni buni și boieri dumneavoastră! NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
-
- În stânga = în partea mâinii stângi, în direcția mâinii stângi. DLRLC
- Înainte de a te coborî spre acea taină în care stă încuiat trecutul, îți rămîne în stînga drumului o îmbulzeală de molozuri, după aceea pietrării risipite. SADOVEANU, O. L. 13. DLRLC
-
-
-
- 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). DEX '09 DLRLC
- Aripa stângă a clădirii. DLRLC
- La al patrulea ceas al nopții, malul stîng se liniștise. SADOVEANU, N. P. 335. DLRLC
- Cocioaba de pe malul stîng al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și rîioase ce dormeau pururea în tindă, era toată averea Irinucăi. CREANGĂ, A. 27. DLRLC
- Locuiam într-un sat de pe malul stîng al Buzăului, la Grădiștea. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
-
- A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A trage (sau a da, a face) la stânga = ascunde, fura, șterpeli. DEX '09 DLRLC
- A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui și că, fiind lîngă el, ai putea să-l informezi dacă Bică a tras la stînga ceva bani. PAS, Z. I 165. DLRLC
-
-
- 2.2. Grupare politică socialistă. DEX '09
- Stânga laburistă. Stânga hegeliană. DLRLC
- diferențiere Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. DEX '98 DLRLC
- De stânga = (despre grupări politice, persoane) partizan, adept al unei politici socialiste. DEX '09
- Socoți că nu e un om de stînga? CAMIL PETRESCU, O. II 534. DLRLC
- diferențiere Apropiat de mișcarea muncitorească, partizan al politicii revoluționare. DLRLC
-
-
- 2.3. Sudură stângă = sudură la care topirea se face de la dreapta spre stânga. DLRLC
-
etimologie:
- *stancus (= stanticus) „obosit”. DEX '09
ștangă, ștăngisubstantiv feminin
-
- Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, L. 90. DLRLC
-
etimologie:
- Stange DEX '09 DEX '98