soia sfs [At: ENC. ROM. / P: so-ia / V: (rar) soie / E: fr soya, ger Soja] 1 Plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din Extremul Orient, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, cu semințele bogate în grăsimi și grotide, fiind folosite în industria alimentară, în farmacie etc. Si: fasole japoneză (Glycina maxima). 2 (Îs) ~ furajeră Soia cultivată și folosită ca plantă furajeră.

SOIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Extremul Orient și cultivată și la noi, din care se extrage ulei, făină și fibre (Soja hispida).

SOIA s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Asia, ale cărei semințe sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. [< fr. soja, soya].

SOIA s. f. plantă erbacee leguminoasă, originară din Asia, ale cărei semințe, bogate în grăsimi și în proteine, sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (< fr. soja, soya, germ. Soja)

SOIA f. Plantă erbacee agricolă, cultivată pentru fructele sale păstăi cu boabe mărunte, galbene și oleaginoase, ce se folosesc în alimentație, medicină și industrie. [G.-D. soiei; Sil. so-ia] /<fr. soya, germ. Soja

săia¹ sf vz soia¹

săia² sf vz soia^2[1]

soi⁵ vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: soi²] (Rar) 1-2 A (se) murdări.

soi⁴ [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 13/26 / Pzi: ~esc / E: soi¹] 1-2 vtrp (Rar; c. i. animale) A (se) împerechea cu animale de rasă superioră pentru a da un soi¹ (14) mai bun. 3-4 vtrp (Rar; pex; c. i. animale) A (se) înnobila prin împerechere cu animale de soi¹ (14) mai bun. 5-6 (Pex) vtr (Reg) A (se) încrucișa.

soie sf vz soia

SOI⁴, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. (Refl. pas.) Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.

SOI³, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murdări (cu grăsime, cu sudoare). Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.

soia s. f., g.-d. art. soiei

soia s. f., g.-d. art. soiei

soia s. f., g.-d. art. soiei

soia, gen. soiei

soi¹ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, 3 sg. soiește, imperf. 1 soiam; conj. prez. 1 sg. să soiesc, 3 să soiască

soi³ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 să soiască

soi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 sg. și pl. soiască

SOIA s. (BOT.; Glycine hispida sau max) fasole-japoneză, fasole-soia.

SOIA s. (BOT.; Glycine hispida) fasole-japoneză.

SOIA s.f. Plantă anuală din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizată ca plantă furajeră, iar boabele de soia și în alimentația umană, soia fiind una din cele cinci semințe sfinte ale Chinei. Există boabe de soia galbene, verzi, roșii și negre. Din ele se prepară ulei de soia, tofu („brânză de soia”), miso (pastă dulce de soia), făină de soia, din care se produc harusame (tăiței subțiri, transparenți ca sticla); preponderent, din soia se obține așa-numita carne vegetală, un extract de proteine vegetale utilizat ca înlocuitor de carne în preparatele dietetice, iar semințele încolțite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate în diverse preparate culinare.

SÓIA (< fr., germ.) s. f. Plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din China și Japonia, cu frunze trifoliate, mari, păroase (Glycine hispida = max). Păstaie ușor curbată, păroasă, galbenă, cu 2-4 boabe care conțin 34-39% protide, 19-20% substanțe grase și cantități importante de vitamine. În prezent cultivată pe tot Globul. Are multiple întrebuințări ca plantă furajeră sau în ind. alim. (ulei, făinuri, preparate care înlocuiesc carnea în alimentație etc.); din uleiul de s. se prepară lecitina. Boabele de s. sunr un aliment complet, ușor digerabil, energetic, remineralizant. Recomandată în regimul diabeticilor, iar uleiul de s. pentru reducerea colesterolului. Cultivată în China de peste cinci mii de ani, în Europa din 1739, în România din 1876.

Soia v. Sofia I 6.