2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGENERARE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

REGENERARE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

regenerare sf [At: BARIȚIU, PA. I, 214 / Pl: ~rări / E: regenera] 1 Înnoire. 2 Înviorare. 3 Refacere a unui țesut sau a unui organ Si: regenerescență, (înv) regenerație (2). 4 (Pex) Refacere după distrugere totală sau parțială. 5 Revenire la viață nouă. 6 (Teh) Readucere în stare de folosire a unui material uzat.

REGENERARE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; readucere în condiții de folosire a unui material uzat. Procedeu de regenerare a cauciucului.Fig. Înnoire, primenire, refacere. S-au hotărît să se pună în fruntea unei mișcări de regenerare, al cărei țel este menținerea ordinei și proclamarea voinței poporului. CAMIL PETRESCU, O II 178. Nu avea genul epocei de regenerare în care se afla. BOLINTINEANU, O. 440. Conlucrează serios la o operă de regenerare a minților. ALECSANDRI, S. 52.

REGENERARE s.f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; regenerație. ♦ (Fig.) Refacere, înnoire. [< regenera].

regenerare f. 1. Med. reproducerea celor distruse: regenerarea epidermei; 2. fig. schimbare în bine, reînnoire: regenerare socială.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

regenera [At: HELIADE, O. II, 384 / Pzi: ~rez, 3 (înv) regeneră / E: fr régénérer, lat regenerare] 1-2 vtr A (se) înnoi. 3-4 vtr A (se) înviora. 5 vr (D. organe sau țesuturi) A se reface după ce a fost total sau parțial distrus, afectat de boală etc. 6-7 vtr (Pex) A (se) reface după ce a fost total sau parțial distrus. 8-9 vtr (Fig) A reveni sau a face să revină la viață nouă. 10 vt A da naștere la... 11 vt (Teh) A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietățile lui inițiale. 12 vt (Teh) A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană într-una fină.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. A se reface. 2. Tranz. Fig. A înnoi, a înviora, a primeni, a da o viață nouă (la ceva). Partidul își regenerează cadrele cu elemente tinere și de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 302. Individul piere fără a mai învia; nația însă se poate regenera dimpreună cu limba ei. HELIADE, O. II 384. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietățile lui inițiale. V. recondiționa.

REGENERA vb. I. 1. refl. (Despre organe, țesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeștepta la viață. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou în condiții de folosire un material uzat. [< fr. régénérer, cf. lat. regenerare].

REGENERA vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare)

A SE REGENERA mă ~ez intranz. 1) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se restabili; a se reface; a crește. 2) (despre persoane) A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface. /<fr. régénérer, lat. regenerare

A REGENERA ~ez tranz. 1) A face să se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune în uz, restabilind proprietățile inițiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. régénérer, lat. regenerare

*regenerațiúne f. (lat. regeneratio, -ónis. V. generațiune). Acțiunea de a saŭ de a se regenera. – Și -áție, dar ob. -áre.

*regeneréz v. tr. (lat. re-género, -generare). Dreg ceĭa ce a fost distrus: seva regenerează țesuturile distruse. Fig. Înoĭesc moralmente, recreez: a regenera o națiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regenerez, 3 regenerea; conj. prez. 1 sg. să regenerez, 3 să regenereze

regenera (a ~) vb., ind. prez. 3 regenerea

regenera vb., ind. prez. 1 sg. regenerez, 3 sg. și pl. regenerea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGENERARE s. 1. (BIOL.) creștere, refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sângelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)

REGENERARE s. 1. (BIOL.) refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sîngelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)

REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)

REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REGENERÁRE (< regenera) s. f. Acțiunea de a (se) regenera; refacere, reînnoire. ♦ (BIOL.) Proprietate a unui organism de a-și reface integritatea atunci când aceasta este lezată. R. reprezintă o proprietate fundamentală de autoreproducere a materiei vii și are o mare importanță în cicatrizarea rănilor, în chirurgia plastică, precum și în fitotehnie, în horticultură etc. În unele cazuri, organismele pot regenera organe întregi (ex. r. membrelor la triton); în alte cazuri, un organism se poate regenera în întregime din părți izolate (ex. r. hidrei). Se remarcă faptul că r. decurge mai ușor la plante și la nevertebrate, mai greu – la vertebrate, Sin. restituție (4). (SILVIC.) R. naturală, refacere pe cale naturală a pădurii, din lăstari sau puieți.

Intrare: regenerare
regenerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regenerare
  • regenerarea
plural
  • regenerări
  • regenerările
genitiv-dativ singular
  • regenerări
  • regenerării
plural
  • regenerări
  • regenerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: regenera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regenera
  • regenerare
  • regenerat
  • regeneratu‑
  • regenerând
  • regenerându‑
singular plural
  • regenerea
  • regenerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • regenerez
(să)
  • regenerez
  • regeneram
  • regenerai
  • regenerasem
a II-a (tu)
  • regenerezi
(să)
  • regenerezi
  • regenerai
  • regenerași
  • regeneraseși
a III-a (el, ea)
  • regenerea
(să)
  • regenereze
  • regenera
  • regeneră
  • regenerase
plural I (noi)
  • regenerăm
(să)
  • regenerăm
  • regeneram
  • regenerarăm
  • regeneraserăm
  • regenerasem
a II-a (voi)
  • regenerați
(să)
  • regenerați
  • regenerați
  • regenerarăți
  • regeneraserăți
  • regeneraseți
a III-a (ei, ele)
  • regenerea
(să)
  • regenereze
  • regenerau
  • regenera
  • regeneraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

regenerare, regenerărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: regenerație
    • format_quote Procedeu de regenerare a cauciucului. DLRLC
    • 1.1. figurat Primenire, refacere, înnoire. DLRLC DN
      • format_quote S-au hotărît să se pună în fruntea unei mișcări de regenerare, al cărei țel este menținerea ordinei și proclamarea voinței poporului. CAMIL PETRESCU, O II 178. DLRLC
      • format_quote Nu avea genul epocei de regenerare în care se afla. BOLINTINEANU, O. 440. DLRLC
      • format_quote Conlucrează serios la o operă de regenerare a minților. ALECSANDRI, S. 52. DLRLC
etimologie:
  • vezi regenera DEX '09 DEX '98 DN

regenera, regenerezverb

  • 1. reflexiv (Despre organe sau țesuturi) A se reface. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Partidul își regenerează cadrele cu elemente tinere și de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 302. DLRLC
    • format_quote Individul piere fără a mai învia; nația însă se poate regenera dimpreună cu limba ei. HELIADE, O. II 384. DLRLC
  • 3. tranzitiv A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.