prelungire sf [At: (a. 1773) GCR II, 431 / V: preal~ / Pl: ~ri / E: prelungi] 1 Durată mai mare în timp. 2 Amânare. 3 Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 4 (Înv; îlav) Fără (de) ~ Numaidecât. 5 Lungire. 6 (Ccr) Parte a unui obiect care constituie o extindere în spațiu, o continuare a lui. 7 (Îlpp) În ~a Lângă.

PRELUNGIRE, prelungiri, s. f. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei; întindere, lungire (în spațiu sau în timp). Era o casă la marginea satului, învelită cu țiglă și în afară, spre drum, cu prelungire de acoperiș, joasă și făcută din tablă. PREDA, Î. 133. După vegetația orientală și înfățișarea solului, insula aceasta apare ca o prelungire a Asiei. BART, S. M. 48. Părtaș la prelungirea flăcării care pîlpîia în candela hîrbuită de lut. ANGHEL, PR. 53. ♦ Acordare a unui nou termen final;. durată mai lungă a unei acțiuni, a unei stări, a unui fapt; timpul acordat peste un anumit termen. Prelungirea unui concediu. ♦ (Învechit) Întîrziere, tărăgănare. Dacă ți-e vorba așa, strigă Moartea supărată de prelungirea lui, ți-oi arăta eu. NEGRUZZI, S. I 91.

PRELUNGIRE ~i f. 1) v. A PRELUNGI și A SE PRELUNGI. 2) Parte adăugată (în spațiu și timp) a ceva. ~ea adunării. ~ea unei păduri. 3) Perioadă de timp acordată pentru îndeplinirea unui act peste un anumit termen inițial stabilit. /v. a (se) prelungi

prelungire f. 1. continuarea unei porțiuni de întindere; 2. timpul ce se adaogă la durata unui lucru: prelungirea termenului.

prelungíre f. Acțiunea de a prelungi. Lucru prelungit: această stradă e o prelungire a celeĭ-lalte.

prealungi v vz prelungi

prealungire sf vz prelungire

prelunga v vz prelungi

prelungi [At: (a. 1703) FN 140 / V: (înv) preal~, prol~, (cscj) ~ga / Pzi: ~ngesc / E: prelung] 1-2 vtr (A face să dureze sau) a dura mai mult timp Si: a se lungi. 3 vt (Înv) A amâna îndeplinirea unei obligații sau realizarea unui lucru propus. 4 vt A face să aștepte. 5 (Spc) A amâna un termen, o scadență etc. 6 vt A îndeplini formele legale pentru a fi în continuare valabil. 7 vt A dispune să se prelungească valabilitatea. 8 vr (Înv; d. noțiuni de timp) A trece. 9-10 vtr A (se) întinde mai departe, în spațiu Si: a (se) lungi.

prolungi v vz prelungi

PRELUNGI, prelungesc, vb. IV. Refl. A se face mai lung, a se lungi, a se întinde (în spațiu sau în timp). În clipa aceea izbucni o bătaie de săneață ș-un clocot de ecouri se prelungi pînă departe. SADOVEANU, O. VII 38. În mijlocul pădurii este-o poiană lungă. La capătu-i din dreapta se prelungește-o strungă. ALECSANDRI, P. III 214. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc. ALEXANDRESCU, P. 130. ◊ Refl. pas. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. IBRĂILEANU, A. 153. ♦ Tranz. A mări durata (unei activități, a unui timp de concediu etc.); a face să dureze mai mult. Să-l roage să-i prelungească concediul. GALACTION, O. I 139. Dridri... se văzu nevoită a improviza cîteva fraze pentru ca să-și prelungească rolul. ALECSANDRI, O. P. 136.

A SE PRELUNGI pers. 3 se ~ește intranz. 1) A se lungi în continuare (în spațiu); a se întinde mai departe. 2) A-și urma cursul fără a se întrerupe; a se desfășura mai departe (în timp); a continua; a ține; a dura. /Din prelung

A PRELUNGI ~esc tranz. 1) A face să se prelungească. 2) (termene, scadențe) A face să dureze mai mult; a lungi. /Din prelung

prelungì v. 1. a face mai lung în întindere: a prelungi o grădină; 2. fig. a face să dureze mai mult timp: a prelungi un concediu.

prelungésc v. tr. (pre- și lungesc). Lungesc, fac maĭ lung în spațiŭ saŭ timp: a prelungi o stradă, o ședință, o vacanță, un discurs, vĭața. V. prescurtez.

prelungire s. f., g.-d. art. prelungirii; pl. prelungiri

prelungire s. f., g.-d. art. prelungirii; pl. prelungiri

prelungire s. f. → lungire

prelungi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungesc, 3 sg. prelungește, imperf. 1 prelungeam; conj. prez. 1 sg. să prelungesc, 3 să prelungească

prelungi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungesc, imperf. 3 sg. prelungea; conj. prez. 3 să prelungească

prelungi vb. → lungi

PRELUNGIRE s. 1. v. întindere. 2. continuare. (Gardul se află în ~ zidului.) 3. întindere, lungire. (~ petrecerii până în zori.) 4. amânare, păsuire. (~ scadenței.) 5. înnoire. (~ autorizației.)

PRELUNGIRE s. 1. întindere, lungire. (~ șirului pînă departe.) 2. continuare. (Gardul se află în ~ zidului.) 3. întindere, lungire. (~ petrecerii pînă în zori.) 4. amînare, păsuire. (~ obligației cuiva.) 5. înnoire. (~ autorizației.)

Prelungire ≠ scurtare

PRELUNGI vb. v. întârzia, lungi, scurge, tărăgăna, tergiversa, trece, trena.

PRELUNGI vb. 1. v. alungi. 2. v. întinde. 3. v. continua. 4. v. lungi. 5. v. continua. 6. a amâna, a păsui, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a înnoi. (Și-a ~ abonamentul.)

prelungi vb. v. ÎNTÎRZIA. LUNGI. SCURGE. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA. TRECE. TRENA.

PRELUNGI vb. 1. a (se) alungi, a (se) întinde, a (se) lungi. (Ceva care se ~ în afară.) 2. a se întinde, a se lungi, a ține. (Șirul se ~ pînă departe.) 3. a (se) continua, a (se) întinde, a (se) lungi. (Drumul se ~ pînă la pădure.) 4.. a (se) lungi, a (se) mări. (Ziua s-a ~.) 5. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a ține. (Petrecerea s-a ~ pînă a doua zi.) 6. a amîna, a păsui, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a înnoi. (Și-a ~ abonamentul.)

A prelungi ≠ a scurta