3 intrări
47 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (10)
- relaționale (6)
- etimologice (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLEI1, poleiuri, s. n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).
POLEI1, poleiuri, s. n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
POLEI2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLEI2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
polei3 smp [At: VICIU, GL. / E: ns cf lei (pll leu)] (Reg) Ființe supranaturale din basme.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polei2 sms [At: COTEANU, PL. / V: (reg) ~lai, ~eai, pul~ / E: ger Polei cf lat puleium] (Bot; Trs) Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polei4 [At: (a. 1654) GCR I, 173/7 / V: (îrg) ~lii, (înv) ~li / Pzi: ~esc, (înv) polei / E: slv полиѣти] 1 vt (Cu determinările „cu aur”, „cu argint”) A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau argint cu scopul înfrumusețării sau protejării lor. 2 vt (Reg) A acoperi vasele de aramă cu var. 3 vt A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată. 4-5 vtr (Fig) A (se) cizela. 6-7 vtr (Fig) A (se) dezvolta. 8 vt (Fig) A prezenta o situație, o idee, un aspect etc. într-o lumină mai favorabilă. 9-10 vtrp A (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. 11-12 vtr (A face să strălucească sau) a străluci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polei1 sm [At: POLIZU / V: (reg) ~eu, ~lie / Pl: ~uri, (pop) ~e / E: pvb polei4] 1 Strat subțire și neted de gheață format pe suprafața solului, pe arbori sau pe alte obiecte, prin înghețarea apei de ploaie sau din topirea zăpezii Si: (pop) ghețuș, (îrg) polediță (1), (reg) polediște, policie1 (1), poleială (12). 2 (Reg; pex) Chiciură. 3 (Rar) Poleială (2). 4 (Mun; Olt) Staniol. 5 (Fig) Strălucire. 6 (Olt) Săniuță rudimentară pentru copii. 7 (Olt) Scară cu două trepte la capete, folosită pentru coborâtul butoaielor din car sau în pivniță. 8 (Reg; pcf) Polen al porumbului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEI 2, poleiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi (un material sau un obiect) cu un strat subțire de aur sau de argint, a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hîrtie colorată etc. (Mai ales în metafore și comparații) Moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. 2. Fig. A îmbrăca într-o lumină aurie sau argintie, a da un luciu strălucitor, a face să strălucească. Luna iese deasupra codrilor la răsărit și poleiește cîmpiile în vale și Moldova depărtată, pe prund. SADOVEANU, O. I 76. Și cum gîndea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și-atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. GÎRLEANU, L. 44. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210. ◊ Refl. Cînd prindeau a se polei vîrfurile trestiilor... bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61. Cît ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată și rece. HOGAȘ, M. N. 92. ♦ A înfrumuseța, uneori nemotivat, o situație, un aspect, o idee. A polei realitatea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLEI1 s. n. Pojghița de gheață care se formează pe pămînt sau pe obiecte prin înghețarea ploii sau a zăpezii topite. V. ghețuș. Afară era polei grozav. CARAGIALE, P. 14. Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU, O. I 157. ♦ (Regional) Promoroacă, chiciură. Poleiul a început să se scuture mai întîi de pe frunze. SLAVICI, V. P. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLEI ~iuri n. 1) Strat subțire de gheață format pe suprafața solului, pe copaci, pe orice obiect lăsat în aer liber. 2) fig. Luciu al suprafeței unor obiecte. /v. a polei
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A POLEI ~iesc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (în scop protector sau/și decorativ); a sufla; a spoi. 2) fig. (despre lumină sau surse de lumină) A învălui într-o lumină strălucitoare; a face să strălucească (ca poleiul). 3) fig. (stari de lucruri, situatii etc.) A prezenta într-o lumină mai favorabilă decât este în realitate; a înfrumuseța. /<sl. polijati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poleì v. 1. a lustrui; 2. a acoperi cu un strat de metal lucitor: s’o poleiască cu aur; 3. fig. a împodobi, a sclivisi. [Lat. POLIRE, printr’un intermediar slav].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) poléĭ n., pl. eĭurĭ și eĭe (d. vsl. polediti sen, a se acoperi cu gheață, d. ledŭ, gheață; sîrb. bg. paledica, poleĭ, de unde vine și polégniță, -cniță și póliviță în Ban. Trans.). Gheață supțire care provine dintr’o ploaĭe măruntă care îngheață îndată ce se depune pe petre, ramurĭ ș. a. – Și políce f. (Mold. Rar).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) poléĭ m., pl. tot așa (nsl. ceh. pol. polej, rus. poléĭ, germ. polei, ung. nsl. polaj, d. lat. pulejum și pulegium, de unde vine și it. puleggio și poleggio, fr. pouliot). Trans. Un fel de mintă care crește pin bălțĭ și care se întrebuințează în medicină ca stimulant și stomahic (méntha pulégium saŭ pulégium vulgáre). – Se numește și busuĭocu cerbilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polai sm vz polei2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleai sms vz polei2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleu1 sn vz polei1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poli1 v vz polei4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poli-2 [At: ALEXI, W. / E: fr poly-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Mai mulți. 2 Multiplu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polie sf vz polei1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polii v vz polei4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pulei sn vz polei2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleiu m. Tr. Bot. busuiocu-cerbilor. [Ung. POLAJ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleiu n. ploaie înghețată ce cade pe plante. [Și vechiu Mold. polegniță = serb. POLEDIȚA, poleiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleĭésc v. tr. (vsl. po-lĭeĭon, revărs, politi, a revărsa. V. leit). Acoper cu poleĭală, cu văpsea aurie saŭ argintie: a polei cu aur, cu argint. Fig. Cĭoplesc, civilizez: acest om s’a poleit pin lume.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
políce, V. poleĭ 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polei2 s. n., art. poleiul; pl. poleiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polei1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, 3 sg. poleiește, imperf. 1 poleiam; conj. prez. 1 sg. să poleiesc, 3 să poleiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polei2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, imperf. 3 sg. poleia; conj. prez. 3 să poleiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!polei1 s. n., art. poleiul; pl. poleiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polei s. n., art. poleiul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polei vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, imperf. 3 sg. poleia; conj. prez. 3 sg. și pl. poleiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polei (subst.)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
polei (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, conj. poleiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
poleiesc, -eiască 3 conj., -eiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
poleiu, -leiuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLEI vb. a sufla, (înv. și pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLEI s. v. apărătoare, chiciură, promoroacă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLEI s. (MET.) ghețuș, (înv. și reg.) polediță, (reg.) poleială, policie, sticluș. (Afară e ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polei s. v. APĂRĂTOARE. CHICIURĂ. PROMOROACĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEI s. ghețuș, (înv. și reg.) polediță, (reg.) poleială, policie, sticluș. (Afară e ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEI vb. a sufla, (înv. și pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
polei (poleiuri), s. m. – Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). – Var. polai. Lat. pulegium, prin intermediul sl., cf. slov., ceh., pol., rus. polej (Cihac, II, 274; Tiktin), mag. polaj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
polei (poleiesc, poleit), vb. – A suri, a acoperi cu un strat subțire de metal. Megl. puliăés, puliăiri. Sl. polijati „a risipi” (Tiktin). Legătura cu gr. ψυλλεῖον printr-o var. ionică σπυλλήïον (Diculescu, Elementele, 484), e improbabilă. Cf. lei. – Der. poleială, s. f. (aurire; lustru superficial; foiță de metal, strălucire); poleitor, s. m. (cel care poleiește); poleitură, s. f. (poleire; obiect poleit); polei, s. n. (strat subțire de gheață), cf. sl. polediti sę „a se acoperi cu polei” și polegniță.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
polei1 s.m. (reg.) plantă asemănătoare cu busuiocul, ce crește prin luminișurile pădurii; busuiocul-cerbilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
polei2 s.m. pl. (reg.) nume dat unor ființe supranaturale din basme.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
POLEI, Lupul (Sur VII), < subst.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
polei, poleiesc v. t. (intl.) a aresta, a închide.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
polei, poleiurisubstantiv neutru
- 1. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Afară era polei grozav. CARAGIALE, P. 14. DLRLC
- Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU, O. I 157. DLRLC
- 1.1. Luciu, lustru, strălucire. DEX '09 DEX '98sinonime: luciu lustru strălucire
- 1.2. Chiciură, promoroacă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chiciură promoroacă
- Poleiul a început să se scuture mai întîi de pe frunze. SLAVICI, V. P. 159. DLRLC
-
-
etimologie:
- polei DEX '09 DEX '98
polei, poleiescverb
- 1. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. DEX '09 DLRLC
- Moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. DLRLC
- 1.1. A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. DEX '09 DLRLC
-
- 2. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. DEX '09 DLRLCsinonime: străluci
- Luna iese deasupra codrilor la răsărit și poleiește cîmpiile în vale și Moldova depărtată, pe prund. SADOVEANU, O. I 76. DLRLC
- Și cum gîndea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și-atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. GÎRLEANU, L. 44. DLRLC
- Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210. DLRLC
- Cînd prindeau a se polei vîrfurile trestiilor... bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61. DLRLC
- Cît ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată și rece. HOGAȘ, M. N. 92. DLRLC
- 2.1. A prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. DEX '09 DLRLCsinonime: înfrumuseța
- A polei realitatea. DLRLC
-
-
etimologie:
- polijati DEX '09