multiplu [At: ASACHI, E I, 29/5 / Pl: ~li, ~le / E: fr multiple] 1 sm (Mat) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat. 2 sm (Mat) Produs rezultat din înmulțirea unui număr dat cu un număr întreg. 3 sm (Mat; îs) Cel mai mic (sau, rar, simplu) ~ comun Cel mai mic număr întreg care se poate împărți exact cu mai multe numere întregi date. 4 sm (Mat) Fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea-tip, considerate în raport cu aceasta. 5 a (Lpl) Care este în număr mai mare și de mai multe feluri Si: felurit, numeros, variat. 6 a (Îs) Stele ~e Stele duble. 7 a (Lsg) Care are o structură complexă, cu elemente, aspecte diverse, variate Si: multilateral.

MULTIPLU ², -Ă, multipli, -e, adj. Care este compus din mai multe unități, care este de mai multe feluri; numeros, felurit. Între multiplele calități politice ce-și atribuia prefectul era și aceea de neîntrecut orator. REBREANU, R. II 86.

MULTIPLU¹, multipli, s. m. 1. Număr întreg care e divizibil cu un număr întreg dat. 8 este multiplu al lui 2. ◊ Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic număr întreg care se poate împărți exact la mai multe numere întregi date. 300 este cel mai mic multiplu comun al numerelor 10, 12, 75. 2. (În sistemul metric) Fiecare din unitățile de măsură mai mari decît unitatea tip, considerate în raport cu aceasta. Multiplii metrului. corectat(ă)

MULTIPLU, -Ă adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. Fiecare unitate de măsură care este mai mare decît unitatea de măsură fundamentală a unui sistem metric, considerată în raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].

MULTIPLU, -Ă I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea fundamentală a unui sistem de măsuri de greutăți. (< fr. multiple)

multiplu s. m. (arte) ◊ „Ca și gravurile, multiplii sunt lucrări de artă rezultate din repetarea în câteva exemplare – niciodată numeroase – a unor creații de sculptură originală. Nu sunt reproduceri, ci replici, de obicei realizate de artistul însuși [...]” R.lit. 3 V 84 p. 2 (DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

MULTIPLU ~ă (~i, ~e) Care se compune din mai multe unități (sau elemente); care este de mai multe feluri. /<fr. multiple, lat. multiplus

multiplu a. care nu e simplu: chestiune multiplă. ║ m. număr ce conține pe altul de un număr oarecare de ori: 12 e multiplul lui 3.

*multíplu, -ă adj. (fr. multiple, it. múltiplo; lat. múltiplex [ca simplus, duplus și simplex, duplex]). Care nu e simplu: chestiune multiplă. S. m. Aritm. Care-l conține pe altu de un număr oare-care de orĭ: 20 e multiplu luĭ 5; în sistema metrică, măsură care conține de 10, 100, 1000 de orĭ unitatea, ca chilometru față de metru.

multiplu¹ (desp. -ti-plu) adj. m., pl. multipli; f. multiplă, pl. multiple

multiplu² (desp. -ti-plu) s. m., art. multiplul, pl. multipli, art. multiplii (cel mai mic multiplu comun abr. c.m.m.m.c.)

multiplu (-ti-plu) adj. m., s. m., art. multiplul, pl. multipli, art. multiplii; adj. f. multiplă, pl. multiple

multiplu s. m., adj. m. (sil. -plu), art. multiplul, pl. multipli, art. multiplii; f. sg. multiplă, pl. multiple

multiplu, -plă; -pli, -ple.

MULTIPLU adj. 1. v. divers. 2. v. numeros.

MULTIPLU adj. 1. divers, felurit, variat. (Aspecte ~.) 2. numeros. (Are funcții ~.)

Multiplu ≠ unic

MULTIPLU, -LĂ adj. (< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex): în sintagmele apoziție multiplă, atribut multiplu, complement multiplu, dependență multiplă, determinare multiplă, element predicativ suplimentar multiplu, forme multiple, nume predicativ multiplu, parte de propoziție multiplă, predicație multiplă, subiect multiplu și subordonare multiplă (v.).