MEDELNICER, medelniceri, s. m. Titlu dat în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini și servea bucatele; boier care avea acest titlu. – Medelniță + suf. -ar.

medelnicer sm [At: (a. 1497), cf BOGDAN, D. ȘT. II, 121 / V: (înv) ~eariu, ~denicear, ~dilniceriu / Pl: ~i / E: medelniță + -er] 1 Titlu dat boierului care turna apă în medelniță pentru ca domnul să se spele pe mâini, înainte de masă, și care aducea bucatele și servea pe domn la masă. 2 Intendent al mesei domnești. 3 Boier care avea titlul de medelnicer (1). 4 (Îs) Vel (sau mare) ~ (ori ~ mare) Boier care servea la masa domnului în zilele de sărbătoare. 5 (Îas) Șef al medelnicerilor.

MEDELNICER, medelniceri, s. m. Titlu dat în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini, punea sarea și servea bucatele; boier care avea acest titlu. – Medelniță + suf. -ar.

MEDELNICER, medelniceri, s. m. (Învechit și arhaizant) Demnitar al curții, care turna domnului apă ca să se spele pe mîini, punea masa și servea bucatele; boier de rangul al doilea, fără funcție. Jder își ceru voie de la măria-sa ca să se ducă să vadă în ce chip rînduiește medelnicerul mîncarea și masa slujitorilor domnești. SADOVEANU, J. 122. Această tăcere fu întreruptă de medelnicerii ce aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I 79. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau:... slugeri, medelniceri, cluceri de arie etc. GHICA, S. A. 37.

MEDELNICER ~i m. (în Moldova medievală) Boier la curte, care avea în grijă medelnița domnitorului. /medelniță + suf. ~ar

MEDELNICER s. m. (Mold., ȚR) În sintagmele medelnicer mare și vel medelnicer = rang boieresc în țările române. A: Medelnicer mare, cu obiceaiu îmbrăcat în haină domnească la zile mari ... URECHE. Au fostu medelnicear mare. PSEUDO-COSTIN, 14^v. Așijdere și Savin Zmucilă vel medelnicer. NECULCE; cf. URECHE. B: Pre alți boiari, anume pre Dumitrașcu Caramanlîu vel postelnic și Socol vel medelnicer... i-au trimis la pașa. R. GRECEANU. Etimologie: medelniță + suf. -er. Vezi și medelniță.

medelnicer m. od. 1. cel ce turna (la sărbători sau solemnități) Domnului apă pentru spălatul mâinilor; 2. rang de boierie: ce întâmplare te aduce la mine, arhon medelnicere? FIL. [Tras din slav. MEDENIȚA, lighean].

medelnicér m. (d. medelniță). Vechĭ. Un boĭer de un rang neînsemnat care-ĭ turna domnuluĭ apă de spălat în ainte de a se pune la masă și-l servea la masă; maĭ pe urmă, numaĭ un titlu rămas pînă supt Regulamentu Organic. V. stolnic și mataragiŭ.

medelnicear sm vz medelnicer

medelniceariu sm vz medelnicer

medilniceriu sm vz medelnicer

medelnicer s. m., pl. medelniceri

medelnicer s. m., pl. medelniceri

medelnicer s. m., pl. medelniceri

DUMITRACHE MEDELNICERUL (c. 1720-1796, n. București), cronicar român. Medelnicer (1768-1774), apoi mare stolnic (1779) și mare clucer (1792) în Țara Românească. Autor al unei cronici a Războiului Ruso-Turc (1768-1774); posesorul unei importante biblioteci.

MEDELNICÉR s. m. (Atestat prima oară la 1 497, cf. BOGDAN, D. ȘT. II, 121) Titlu dat boierului care turna apă (în medelniță) pentru ca domnul să se spele pe mîini, înainte de masă (GCR II, 473, I. BRĂESCU, M. 68), și care aducea bucatele și servea pe domn la masă (LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, TDRG); intendentul mesei domnești (BUL. COM. iIST. IX, 167) ; boier care avea acest titlu. Am víndut dumisali lui Lupașcu medilniceriului a treia parte de sat (a. 1 642). GCR I, 103/1. Jalba lui Ioan Gane clucerul în pricina ce are cu medelnicerul Vasile Roset pentru moșia Roșiorii (a. 1808). CAT. MAN. I, 481. Medelnicerul Măinescul și ispravnicii județului Romanați, sărdarul Petrache Obedeanul și slugerul Alecu Popescul. . . s-au depărtat din slujbă. CR (1830), 323²/8. Pînă pe vremea Regulamentului, locuitorii țării erau împărțiți în mai multe categorii. . . boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a 3-a, între cari se preamăreau: . . . stolnici, șătrari, slugeri, medelniceri, cluceri de arie etc. GHICA, S. XIV. Ce întîmplare fericită te aduce la mine, arhon medelnicer? FILIMON, O. I, 166. Această tăcere fu întreruptă de medelnicerii ce aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I, 79. În familia lor nu numărase decît medelniceri, spătari și postelnici. I. NEGRUZZI, S. I, 24. Jder își ceru voie de la măria sa ca să se ducă să vadă în ce chip rînduiește medelnicerul mîncarea și masa slujitorilor domnești. SADOVEANU, O. XIII, 163, cf. 918, XII, 216. ◊ Vel medelnieer sau mare medelnicer (ori medelnicer mare) = boier care servea la masa domnului în zilele de sărbătoare ; șeful medelnicerilor. Medelnicer mare, cu obiceaiu îmbrăcat în haină domnească la zile mari dvorbitor la masa domnului și pe fripturile ce se aduc în mase. URECHE, LET. I, 104/35. M-am tocmit cu. . . Grigorașco Prăjescul medelniceariul cel mare și am făcut schimbătură {a. 1651). GCR I, 151/29. Atunce fugit-au mulți boieri și mazili de groaza lui pentr-alte țări. . . așijdere și Savin Zmucilă vel medelnicer. NECULCE, L. 71. Pre alți boiari, anume pre Dumitrașcu Caramanlîu vel postelnic, i Socol vel medelnicer. . . i-au trimis la pașa (începutul sec. XVIII). MAG. IST. II, 134/13. - Pl: medelniceri. – Și: (învechit) medelniceáriu, medeniceár (BOGDAN, D. ȘT. II, 121), medilnicériu s. m. – Medelniță + suf. -er.

MEDELNICEÁRIU s. m. v. medelnicer.

MEDENICEÁR s. m. v. medelnicer.

MEDILNICÉRIU s. m. v. medelnicer.