medelnicer sm [At: (a. 1497), cf BOGDAN, D. ȘT. II, 121 / V: (înv) ~eariu, ~denicear, ~dilniceriu / Pl: ~i / E: medelniță + -er] 1 Titlu dat boierului care turna apă în medelniță pentru ca domnul să se spele pe mâini, înainte de masă, și care aducea bucatele și servea pe domn la masă. 2 Intendent al mesei domnești. 3 Boier care avea titlul de medelnicer (1). 4 (Îs) Vel (sau mare) ~ (ori ~ mare) Boier care servea la masa domnului în zilele de sărbătoare. 5 (Îas) Șef al medelnicerilor.