MEDELNICÉR s. m. (Atestat prima oară la 1 497, cf. BOGDAN, D. ȘT. II, 121) Titlu dat boierului care turna apă (în medelniță) pentru ca domnul să se spele pe mîini, înainte de masă (GCR II, 473, I. BRĂESCU, M. 68), și care aducea bucatele și servea pe domn la masă (LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, TDRG); intendentul mesei domnești (BUL. COM. iIST. IX, 167) ; boier care avea acest titlu. Am víndut dumisali lui Lupașcu medilniceriului a treia parte de sat (a. 1 642). GCR I, 103/1. Jalba lui Ioan Gane clucerul în pricina ce are cu medelnicerul Vasile Roset pentru moșia Roșiorii (a. 1808). CAT. MAN. I, 481. Medelnicerul Măinescul și ispravnicii județului Romanați, sărdarul Petrache Obedeanul și slugerul Alecu Popescul. . . s-au depărtat din slujbă. CR (1830), 323²/8. Pînă pe vremea Regulamentului, locuitorii țării erau împărțiți în mai multe categorii. . . boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a 3-a, între cari se preamăreau: . . . stolnici, șătrari, slugeri, medelniceri, cluceri de arie etc. GHICA, S. XIV. Ce întîmplare fericită te aduce la mine, arhon medelnicer? FILIMON, O. I, 166. Această tăcere fu întreruptă de medelnicerii ce aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I, 79. În familia lor nu numărase decît medelniceri, spătari și postelnici. I. NEGRUZZI, S. I, 24. Jder își ceru voie de la măria sa ca să se ducă să vadă în ce chip rînduiește medelnicerul mîncarea și masa slujitorilor domnești. SADOVEANU, O. XIII, 163, cf. 918, XII, 216. ◊ Vel medelnieer sau mare medelnicer (ori medelnicer mare) = boier care servea la masa domnului în zilele de sărbătoare ; șeful medelnicerilor. Medelnicer mare, cu obiceaiu îmbrăcat în haină domnească la zile mari dvorbitor la masa domnului și pe fripturile ce se aduc în mase. URECHE, LET. I, 104/35. M-am tocmit cu. . . Grigorașco Prăjescul medelniceariul cel mare și am făcut schimbătură {a. 1651). GCR I, 151/29. Atunce fugit-au mulți boieri și mazili de groaza lui pentr-alte țări. . . așijdere și Savin Zmucilă vel medelnicer. NECULCE, L. 71. Pre alți boiari, anume pre Dumitrașcu Caramanlîu vel postelnic, i Socol vel medelnicer. . . i-au trimis la pașa (începutul sec. XVIII). MAG. IST. II, 134/13. - Pl: medelniceri. – Și: (învechit) medelniceáriu, medeniceár (BOGDAN, D. ȘT. II, 121), medilnicériu s. m. – Medelniță + suf. -er.