MEDELNICER s. m. (Mold., ȚR) În sintagmele medelnicer mare și vel medelnicer = rang boieresc în țările române. A: Medelnicer mare, cu obiceaiu îmbrăcat în haină domnească la zile mari ... URECHE. Au fostu medelnicear mare. PSEUDO-COSTIN, 14^v. Așijdere și Savin Zmucilă vel medelnicer. NECULCE; cf. URECHE. B: Pre alți boiari, anume pre Dumitrașcu Caramanlîu vel postelnic și Socol vel medelnicer... i-au trimis la pașa. R. GRECEANU. Etimologie: medelniță + suf. -er. Vezi și medelniță.