MEDELNICER, medelniceri, s. m. (Învechit și arhaizant) Demnitar al curții, care turna domnului apă ca să se spele pe mîini, punea masa și servea bucatele; boier de rangul al doilea, fără funcție. Jder își ceru voie de la măria-sa ca să se ducă să vadă în ce chip rînduiește medelnicerul mîncarea și masa slujitorilor domnești. SADOVEANU, F. J. 122. Această tăcere fu întreruptă de medelnicerii ce aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I 79. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau:... slugeri, medelniceri, cluceri de arie etc. GHICA, S. A. 37.