legalizat, ~ă a [At: BUL. COM. IST., IV, 85 / Pl: ~ați, ~e / E: legaliza] (Jur) 1 (D. acte, copii, documente etc.) Care are formă legală (4). 2 (D. acte, copii, documente etc.) Care este conform cu originalul. 3 (D. acte, copii, documente, etc.) Autentificat. 4 (D. fapte, situații, stări etc.) Care este reglementat prin lege (38). 5 (D. fapte, situații, stări) Care a devenit legal (1). 6 (D. fapte, situații, stări etc.) Care a primit caracter oficial. 7 (D. fapte, situații, stări, etc.) Care a fost recunoscut oficial Si: oficializat. 8 Care decurge dintr-o lege (38). 9 Impus printr-o lege (38).

legaliza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr légaliser] (Jur) 1 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A confirma autenticitatea. 2 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A atesta conformitatea cu originalul. 3 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A da formă legală (1) Si: (înv) a protocoli. 4 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A face să devină legal. 5 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A autentifica. 6 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A certifica. 7 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A reglementa prin lege (38). 8 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A da caracter legal Si: (înv) a legiui (2). 9 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A da caracter oficial Si: a oficializa.

LEGALIZA, legalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte, documente etc.) A da formă legală, a face valabil. V. autentifica. Mi-am legalizat copia de pe actul de naștere. ♦ (Despre un fapt, o situație etc.) A da un caracter legal, a face să fie recunoscut, să fie oficial.

LEGALIZA vb. I. tr. A da valabilitate, formă legală (unui act). [Cf. fr. légaliser].

LEGALIZA vb. tr. a da valabilitate, formă legală (unui act). (< fr. légaliser)

A LEGALIZA ~ez tranz. 1) (acte, scrisori, semnături) A califica drept legal (prin aplicarea unei ștampile); a face să fie valabil; a autentifica; a certifica; a întări. 2) (situații, stări de lucruri) A face să fie legal; a aduce în conformitate cu legile; a consfinți^[1]. /<fr. légaliser corectat(ă)

legalizà v. a învesti un act cu formele legale.

*legalizéz v. tr. (d. legal; fr. légaliser). Fac legal, întăresc pin formalitățile legiĭ: a legaliza un act.

legaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legalizez, 3 legalizează; conj. prez. 1 sg. să legalizez, 3 să legalizeze

legaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 legalizează

legaliza vb., ind. prez. 1 sg. legalizez, 3 sg. și pl. legalizează

legalizez.

LEGALIZAT adj. (JUR.) 1. autentificat, întărit. (Act ~.) 2. consfințit, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.)

LEGALIZAT adj. (JUR.) 1. autentificat, întărit. (Act ~.) 2. consfințit, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.)

LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)

LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. a legifera, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.) 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)