împrăștiat, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 158 / V: (înv) ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împrăștia] 1 (D. lucruri) Risipit. 2 (D. oameni) Distrat. 3 (D. oameni) Dezorganizat.

ÎMPRĂȘTIAT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Distrat, zăpăcit. Acest tînăr e prea împrăștiat. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Dezordonat, lipsit de plan. Activitate împrăștiată. – Pronunțat: -ti-at.

ÎMPRĂȘTIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPRĂȘTIA și A SE ÎMPRĂȘTIA. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește dezorganizare. [Sil. îm-prăș-ti-at] /v. a împrăștia

împrăștiat a. răspândit în toate părțile.

împrăștiát, -ă adj. Răspîndit, risipit. Om împrăștiat, al căruĭ gînd nu e concentrat, om distrat.

împrăschia v vz împrăștia

împrăștia [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / V: (îvp) ~ăschia / Pzi: împrăștii / E: în- + praștie] 1-2 vtr (A face să plece sau) a pleca în toate direcțiile. 3-4 vtr (A face să fugă sau) a fugi în toate părțile. 5-6 vtr A (se) risipi. 7-12 vtr (Pan) A (se) dezmembra (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 13-14 vt (Fig) A face să dispară (gândurile sau) o stare sufletească apăsătoare. 15-16 vtr (D. lichide) A (se) răspândi. 17-18 vtr (D. avere) A (se) cheltui. 19-20 vtr (D. umflături) A (se) dezumfla. 21-22 vtr (Pgn; fig) A (se) extinde. 22-23 vtr (D. gospodărie; șfg) A (se) nărui. ^[1]

împrăștiet, ~ă a vz împrăștiat

ÎMPRĂȘTIA, împrăștii, vb. I. Tranz. 1. A trimite (a arunca, a goni) în diferite părți; a risipi. Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405. Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48. ◊ Absol. Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138. ♦ Fig. A face să dispară; a risipi. Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216. Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Refl. (Mai ales despre o colectivitate, o mulțime etc.) A se răspîndi, a se risipi; a se răsfira. Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52. Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25. Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. ♦ (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă, a vărsa. Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vreodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. 2. A răspîndi, a difuza. În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175. Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426. Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243. (Fig.) O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361. ◊ Refl. Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. V. 120. Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27. (Fig.) Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23. – Pronunțat: -ti-a.

A SE ÎMPRĂȘTIA pers. 3 se împrăștie intranz. A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au ~at în toate părțile. /în + praștie

A ÎMPRĂȘTIA împrăștii tranz. 1) A face să se împrăștie; a risipi; a dispersa. 2) fig. (gânduri, sentimente) A face să se uite. [Sil. îm-prăș-] /în + praștie

împrăștiá v. 1. a arunca încoace și încolo: vântul a împrăștiat frunzele; 2. a trimite sau duce în diferite locuri: a împrăștia trupe; fig. a împrăștia o veste; 3. a pune pe fugă, în dezordine: i-a împrăștiat pe dușmani. [Lit. a arunca cu praștia: termen tehnic generalizat].

împrăștiĭ, a -á v. tr. (d. praștie. V. împroșc). Răspîndesc, risipesc, arunc în toate părțile: vîntu împrăștie frunzele, artileria împrăștie dușmaniĭ. Trimete în diferite locurĭ: comandamentu îșĭ împrăștié trupele. Fig. Ziarele împrăștie veștĭ. – Vechĭ și răsprăștiĭ.

împrăștia (a ~) (desp. -ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 împrăștie (desp. -ti-e), 1 pl. împrăștiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să împrăștii, 3 să împrăștie; ger. împrăștiind (desp. -ti-ind)

împrăștia (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 împrăștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiem; conj. prez. 3 să împrăștie; ger. împrăștiind (-ti-ind)

împrăștia vb. (sil. -ti-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 sg. și pl. împrăștie (sil. -ti-e), 1 pl. împrăștiem; ger. împrăștiind (sil. -ti-ind)

împrăștia (i-a) (ind. prez. 1 sg. împrăștii, 1 pl. împrăștiem, ger. împrăștiind)

împrăștiu, -tii 2, -tiam 1 imp., -tiat prt., -tiind ger., -tiere inf. s.

ÎMPRĂȘTIAT adj. 1. dispersat, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.) 2. difuz, risipit. (Elemente ~.) 3. risipit, (înv.) spârcuit. (O armată ~.) 4. v. risipit. 5. prefirat, presărat, răsfirat, răspândit, risipit. (Nisip ~.) 6. v. spulberat.

ÎMPRĂȘTIAT adj. v. absent, aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, distrat, năuc, năucit, neatent, zăpăcit.

ÎMPRĂȘTIAT adj. 1. dispersat, răsfirat, răspîndit, răzlețit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.) 2. difuz, risipit. (Elemente ~.) 3. risipit, (înv.) spîrcuit. (O armată ~.) 4. risipit, (înv. și reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. prefirat, presărat, răsfirat, răspîndit, risipit. (Nisip ~.) 6. risipit, spulberat. (Zăpadă ~.)

împrăștiat adj. v. ABSENT. AIURIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. DISTRAT. NĂUC. NĂUCIT. NEATENT. ZĂPĂCIT.

ÎMPRĂȘTIA vb. 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 2. a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. v. risipi. 4. v. spulbera. 5. a se ridica, a se risipi. (Ceața s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 8. v. presăra. 9. v. răspândi. 10. v. cheltui. 11. a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspândi. (Luna ~ sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul ~ mii de scântei.) 14. v. difuza. 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 17. v. emana. 18. v. propaga.

ÎMPRĂȘTIA vb. 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 2. a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprînji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a risipi, a spulbera, a vîntura, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop., fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se ridica, a se risipi. (Ceața s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vîntul ~ frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 8. a presăra, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 9. a presăra, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.) 10. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.) 11. a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspîndi. (Luna ~ sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul ~ mii de scîntei.) 14. a (se) difuza, a (se) răspîndi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.) 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 17. a degaja, a emana, a emite, a exala, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 18. a propaga, a răspîndi, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)

A se împrăștia ≠ a se aduna

A împrăștia ≠ a aduna, a grămădi

A (se) împrăștia ≠ a (se) strânge, a (se) îngrămădi

DA ZDRASVUET SOLNȚE, DA SKROETSEA TMA! (ДА ЗДΡАВСТВЧEТ СОЛНЦE, ДА CКPOETCЯ TЪMA) (rus.) trăiască soarele, împrăștie negurile! – Pușkin, „Vahkiceskaia pesnea” – Lumina rațiunii împrăștie întunericul ignoranței.

a se căca împrăștiat expr. (vulg.) 1. a avea diaree. 2. a minți, a susține lucruri neadevărate. 3. a speria.