2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 3. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel.

hârb sn [At: DOSOFTEI, PS. 15 / Pl: ~uri / E: bg хърб] 1 (Înv) Scoică. 2 (Pop) Bucată dintr-un vas spart Si: ciob. 3-5 Lucru lipsit de valoare, stricat, vechi. 6 Vas (vechi și spart). 7 (Pop) Vas de lut sau de metal în care se pun bucatele Cf farfurie, cratiță, strachină. 8 Vas pentru gătit. 9 (Spc) Opaiț. 10 (Îe) Râde ~ de ciob (oală, strachină) spart(ă) A râde de defectele altuia, fără a le vedea pe ale sale. 11 (Îe) A face ~uri A sparge. 12 (Îe) A-i sfârâi cuiva cu ~ul A-l fermeca. 13 (Fig) Om de nimic. 14 (Fig) Om bătrân și neputincios.

HÂRB ~uri n. 1) Bucată dintr-un vas spart; ciob. 2) Vas de bucătărie de calitate proastă sau știrbit. 3) fig. Lucru foarte uzat, care nu mai poate fi utilizat. 4) fig. Persoană neputincioasă (din cauza vârstei sau a unei boli). /cf. bulg. hărbel

hârb n. ciob mare, spărtură de oală. [Origină necunoscută].

HÎRB, hîrburi, s. n. 1. Bucată dintr-un vas spart (de lut, de sticlă), dintr-un geam sau dintr-o oglindă spartă; ciob; p. ext. vas spart, oală spartă. Nu mai apărea sub hîrleț și cazma un singur hîrb de ulcică. C. PETRESCU, R. DR. 127. Ajungînd la tîrg, el merge drept peste oalele femeii celei zdrănțoase, și regimentul după el, de nici un hîrb n-a rămas întreg. RETEGANUL, P. II 20. Te-am mînat apoi pe loc Cu hîrbul să-mi aduci foc; Hîrbul mi l-ai bucățit, Sprîncenile ți-ai pîrlit. ALECSANDRI, P. P. 351. 2. Vas de bucătărie de proastă calitate sau deteriorat; p. ext. obiect lipsit de valoare, vechi, stricat. Toată averea-i era o coșniță, o manta, niște hîrburi și un pat de scînduri făcut pe țăruși bătuți în pămînt. DUNĂREANU, CH. 65. Romano, așa chiar cum era el, avea un hîrb de aparat fotografic. HOGAȘ, DR. II 161. O casă numai hîrb: prin pereți se furișa neaua, cuptorul afuma și acoperișul era tovarăș cu vînturile. SLAVICI, O. I 61. ◊ Fig. Ea, care-i acuma hîrb, istovită, iar el un leș, ei amîndoi făceau planuri pentru viitor. CONTEMPORANUL, VI 106.

*HÎRB s. n. (Mold., Ban., Trans. SV) Ciob. A: Și-i zdrobi ca nește hîrburi. DOSOFTEI, PS. Bucățeale din ulcea cît să nu să afle într-însele hîrb cu carele vei lua foc și carele vei turna puțină apă. , 66. Amîndouă hîrburile le leapădă în drum, atît a unui vas, cît și a altuia. B 1774, 31v; cf. DVS, 5v. C: Hĕrb. Testa. AC, 342. Îi spînzura lui la grumazi hîrburi și mînuși de oale. PAT. 17051, 25r; cf. VCC, 49. // B: Luo lui un hîrbu pentru ca să-și rază puroile. BIBLIA (1688). Să ia hîrburi de scoică să freace peste rane. VS 1705, 127v; cf. MINEIUL (1698); MINEIUL (1778). Etimologie: cf. bg. hărbel. Vezi și hîrbuit.

hîrb n., pl. urĭ (bg. hŭrb, hŭrbel, rudă cu germ. scherbe, hîrb, și cu vsl. črĕpŭ, bg. čerŭp, rus. čérep, pol. czerep, trzop, hîrb. V. știrb și eșárpă). Cĭob, sfărmătură dintr’un vas. Prov. Hîrbu ține maĭ mult decît oala, omu bolnav care se îngrijește trăĭește maĭ mult de cît cel sănătos. Rîde hîrb de cĭob (ca bg. prismĕl se hŭrbel na štŭrbel), rîde un om cu defecte de unu egal cu el (Munt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRB s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit, vas.

HÎRB s. ciob, spărtură, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (~ dintr-o oală de lut.)

hîrb s. v. BABALÎC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. HODOROG. RAMOLIT. VAS.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hîrb (hîrburi), s. n. – Ciob, ciuruc. – Mr. hrup, megl. ărb, herb. Sl., cf. bg. hărb (DAR, după Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Cihac, II, 135, din sl. crepu). – Cf. hîrbar, s. n. (loc unde se aruncă cioburile); hîrbărie, s. f. (lucruri stricate); hîrbui, vb. refl. (a se preface în hîrburi, a se strica); hîrbar, adj. (băgăreț), plecîndu-se de la ideea că „își bagă nasul prin toate oalele”; hîrbăreț, adj. (băgăreț, indiscret).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârb, hârburi, (hârboi), s.n. – 1. Vas spart; ciob. 2. Vas, oală de lut veche, uzată: „Mă-ntorsăi cătă lădoi, / Tăt de-un blid și de-un hârboi” (D. Pop, 1978: 175). ♦ (onom.) Hîrb, Hârba, Hârbu, nume de familie (232 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl., cf. bg. hărb(el) (DA, cf. DER; DEX, MDA).

hârb, -uri, (hârboi), s.n. – 1. Vas spart; ciob. 2. Vas, oală de lut veche, uzată: „Mă-ntorsăi cătă lădoi, / Tăt de-un blid și de-un hârboi” (D. Pop 1978: 175). – Sl., cf. bg. hărb (DA cf. DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HÎRB subst. 1. Hărbu, D. (Șchei I). 2. Hărbea zis și Îrbea (ib. I -II). 3. Cf. Herbĭa, Toader (ib. I); Herba, I. (ib. II).

Intrare: Hârb
Hârb nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hârb
Intrare: hârb
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârb
  • hârbul
  • hârbu‑
plural
  • hârburi
  • hârburile
genitiv-dativ singular
  • hârb
  • hârbului
plural
  • hârburi
  • hârburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârb, hârburisubstantiv neutru

  • 1. popular Ciob, spărtură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai apărea sub hîrleț și cazma un singur hîrb de ulcică. C. PETRESCU, R. DR. 127. DLRLC
    • format_quote Ajungînd la tîrg, el merge drept peste oalele femeii celei zdrănțoase, și regimentul după el, de nici un hîrb n-a rămas întreg. RETEGANUL, P. II 20. DLRLC
    • format_quote Te-am mînat apoi pe loc Cu hîrbul să-mi aduci foc; Hîrbul mi l-ai bucățit, Sprîncenile ți-ai pîrlit. ALECSANDRI, P. P. 351. DLRLC
  • 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: hârbuț
    • 2.1. prin generalizare Orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată averea-i era o coșniță, o manta, niște hîrburi și un pat de scînduri făcut pe țăruși bătuți în pămînt. DUNĂREANU, CH. 65. DLRLC
      • format_quote Romano, așa chiar cum era el, avea un hîrb de aparat fotografic. HOGAȘ, DR. II 161. DLRLC
      • format_quote O casă numai hîrb: prin pereți se furișa neaua, cuptorul afuma și acoperișul era tovarăș cu vînturile. SLAVICI, O. I 61. DLRLC
  • 3. figurat Om bătrân, bolnav, neputincios. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ea, care-i acuma hîrb, istovită, iar el un leș, ei amîndoi făceau planuri pentru viitor. CONTEMPORANUL, VI 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.