hârb, hârburi, (hârboi), s.n. – 1. Vas spart; ciob. 2. Vas, oală de lut veche, uzată: „Mă-ntorsăi cătă lădoi, / Tăt de-un blid și de-un hârboi” (D. Pop, 1978: 175). ♦ (onom.) Hîrb, Hârba, Hârbu, nume de familie (232 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl., cf. bg. hărb(el) (DA, cf. DER; DEX, MDA).