GRANDILOCVENT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

GRANDILOCVENȚĂ s. f. Folosire afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.

grandilocvent, ~ă a [At: CĂLINESCU, I. 389 / Pl: ~nți, ~e / E: fr grandiloquent] (D. stil, exprimare) Emfatic.

grandilocvență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr grandiloquence, it grandiloquenza] Întrebuințare a unui stil sau a unei exprimări emfatice.

GRANDILOCVENT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Livr.; despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfază; pompos, umflat, bombastic. – Din fr. grandiloquent.

GRANDILOCVENȚĂ s. f. (Livr.) Întrebuințare afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate. – Din fr. grandiloquence.

GRANDILOCVENT, -Ă, grandilocvenți, -te, adj. (Franțuzism; despre stil, expresii etc., p. ext. despre persoane) Plin de emfază, pompos, umflat.

GRANDILOCVENȚĂ s. f. (Franțuzism) Întrebuințare afectată de cuvinte sau de fraze pompoase.

GRANDILOCVENT, -Ă adj. Emfatic, pompos, umflat, bombastic. [Cf. fr. grandiloquent, it. grandiloquente].

GRANDILOCVENȚĂ s.f. Întrebuințare afectată de cuvinte sau fraze; stil bombastic. [Cf. fr. grandiloquence, it. grandiloquenza].

GRANDILOCVENT, -Ă adj. (despre stil) plin de emfază, bombastic. (< fr. grandiloquent)

GRANDILOCVENȚĂ s. f. folosire afectată de cuvinte sau fraze; stil bombastic, prețiozitate. (< fr. grandiloquence)

GRANDILOCVENT ~tă (~ți, ~te) livr. (despre modul de exprimare) Care vădește grandilocvență; plin de grandilocvență; pompos; bombastic. /<fr. grandiloquent

GRANDILOCVENȚĂ f. Elocvență sau stil afectat, care abuzează de cuvinte alese și efecte facile. /<fr. grandiloquence

grandilocvent adj. m., pl. grandilocvenți; f. grandilocventă, pl. grandilocvente

grandilocvență s. f., g.-d. art. grandilocvenței

grandilocvent adj. m., pl. grandilocvenți; f. grandilocventă, pl. grandilocvente

grandilocvență s. f., g.-d. art. grandilocvenței

grandilocvent adj. m., pl. grandilocvenți; f. sg. grandilocventă, pl. grandilocvente

grandilocvență s. f., g.-d. art. grandilocvenței

grandilocvent

GRANDILOCVENT adj. v. afectat.

GRANDILOCVENȚĂ s. v. afectare.

GRANDILOCVENT adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Ton, stil, limbaj ~.)

GRANDILOCVENȚĂ s. afectare, artificialitate, căutare, emfază, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.)

GRANDILOCVENȚĂ. Subst. Grandilocvență (livr.), emfază, afectare, prețiozitate (rar), poză; retorism, elocvență, elocință. Stil emfatic, limbaj căutat; gongorism. Retorică, oratorie. Adj. Grandilocvent (livr.), emfatic, retoric, afectat, căutat,prețios, gongoric, pretențios, bombastic, umflat (fig., fam.), înflorit (fig.), încărcat (fig.), pompos, ceremonios, solemn; nenatural, artificial. Elocvent, elocinte (înv.). V. afectare, exagerare, figuri de stil, grandoare, îngîmfare, ostentație, superlative, vorbire.

GRANDILOCVENȚĂ s. f. (cf. fr. grandiloquence, it. grandiloquenza): folosire afectată, emfatică, pompoasă, umflată, bombastică a cuvintelor.