3 intrări

63 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENERARE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera.

GENERARE, generări, s. f. Acțiunea de a genera și rezultatul ei. – V. genera.

generare sf [At: GEOM. SP. 10 / Pl: ~rări / E: genera] 1 Producere. 2 Determinare. 3 Creare. 4 (Gmt) Formare.

GENERARE, generări, s. f. Acțiunea de a genera. Marea producție socialistă exclude orice posibilitate de generare a burgheziei.

GENERA, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din it., lat. generare.

GENERAL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerar, ghinărar s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.

GENERAL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerar, ghinărar s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.

GHENERAR s. m. v. general1.

GHINĂRAR s. m. v. general1.

genera vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 194 / Pzi: ~rez / E: it, lat generare] 1 A produce. 2 A determina. 3 A da naștere la...

general1 sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 353 / V: ~nar~, ~rar, ~ariu, ghenăr~, ghe~, ghenerar, ghenerariu, ghină~, (pop) ghinărariu, ghinerariș, ginărar, ginerar / Pl: ~i / E: fr général] 1 Grad de ofițer superior celui de colonel. 2 Persoană cu gradul de general1 (1).

ghinărar2 sn [At: H XVI, 161 / Pl: ~i / E: ns cf ghin] Unealtă de dulgherie (nedefinită mai îndeaproape).

ghinerari[1] sm vz general1

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

GENERA, pers. 3 generează, vb. I. Tranz. A produce, a determina, a da naștere la... – Din lat. generare.

GENERA, generez, vb. I. (Obișnuit la pers. 3) Tranz. A produce, a da naștere la... Masele exploatate din țările capitaliste văd tot mai clar că imperialismul nu poate decît să genereze noi războaie, noi suferințe pentru uriașa masă a celor ce muncesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95.

GENERAL1, generali, s. m. Grad în ierarhia militară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generar (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) gheneral (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerar (GHICA, S. 15), (popular) ghinărar (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m.

GHENERAL, ghenerali, s. m. V. general1.

GENERA vb. I. tr. A produce, a forma, a compune; a da naștere la... [< fr. générer, it., lat. generare < lat. gignere – a naște].

GENERAL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].

GENERA vb. tr. a produce, a determina, a da naștere la... (< fr. générer, it., lat. generare)

GENERAL1 s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)

președinte-director general s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

A GENERA pers. 3 ~ea tranz. A face să ia naștere în mod necesar; a determina. /<lat. generare

GENERAL2 ~i m. Ofițer cu grad superior celui de colonel. * ~-maior ofițer cu grad superior celui de colonel și inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofițer cu grad superior celui de general-maior și inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofițer cu grad superior celui de general-locotenent și inferior celui de general de armată. ~ de armată ofițer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General

general m. comandant de brigadă, de divizie sau de corp de armată.

ghinărar m. pop. general. [Nemț. GENERAL: din terminologia militară austro-ungară].

*generéz v. tr. (lat. género, -áre, a naște. V. gen). Nasc, procreez. Fig. Produc, aduc: o ideĭe generează alta.

ghinărár m. (rus. generál, ca căprar din capral). Pop. General, ofițer general.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

generare s. f., g.-d. art. generării; pl. generări

generare s. f., g.-d. art. generării; pl. generări

generare s. f., g.-d. art. generării; pl. generări

genera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. generez, 3 generea; conj. prez. 1 sg. să generez, 3 să genereze

general1 adj. m., pl. generali; f. genera, pl. generale (și: director general, școala generală)

general2 s. m., pl. generali; abr. gen./g-ral

general (în ~) loc. adj., loc. adv. (o prezentare ~, a prezenta ~)

+general de briga s. m. + prep. + s. f.

+general de flotilă aeria (desp. -ri-a-) s. m. + prep. + s. f. + adj.

genera (a ~) vb., ind. prez. 3 generea

general2 s. m., pl. generali; abr. g-ral/gen.

genera vb., ind. prez. 3 sg. și pl. generea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GENERARE s. cauzare, declanșare, determinare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocație. (~ unei puternice împotriviri.)

GENERAL DE BRIGA s. (MIL.) (înv.) brigadier.

GENERA vb. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.)

GENERAL DE BRIGA s. (MIL.) (înv.) brigadier.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GENERARE s. f. (< genera < fr. générer, it., lat. generare < lat. gignere – a naște): acțiunea de producere a lanțurilor de propoziții și de texte, pornind de la un simbol inițial (în gramatica generativă).

Intrare: generare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • generare
  • generarea
plural
  • generări
  • generările
genitiv-dativ singular
  • generări
  • generării
plural
  • generări
  • generărilor
vocativ singular
plural
Intrare: genera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • genera
  • generare
  • generat
  • generatu‑
  • generând
  • generându‑
singular plural
  • generea
  • generați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • generez
(să)
  • generez
  • generam
  • generai
  • generasem
a II-a (tu)
  • generezi
(să)
  • generezi
  • generai
  • generași
  • generaseși
a III-a (el, ea)
  • generea
(să)
  • genereze
  • genera
  • generă
  • generase
plural I (noi)
  • generăm
(să)
  • generăm
  • generam
  • generarăm
  • generaserăm
  • generasem
a II-a (voi)
  • generați
(să)
  • generați
  • generați
  • generarăți
  • generaserăți
  • generaseți
a III-a (ei, ele)
  • generea
(să)
  • genereze
  • generau
  • genera
  • generaseră
Intrare: general (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general
  • generalul
  • generalu‑
plural
  • generali
  • generalii
genitiv-dativ singular
  • general
  • generalului
plural
  • generali
  • generalilor
vocativ singular
  • generalule
  • generale
plural
  • generalilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghenerar
  • ghenerarul
  • gheneraru‑
plural
  • ghenerari
  • ghenerarii
genitiv-dativ singular
  • ghenerar
  • ghenerarului
plural
  • ghenerari
  • ghenerarilor
vocativ singular
  • ghenerarule
  • ghenerare
plural
  • ghenerarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinărar
  • ghinărarul
  • ghinăraru‑
plural
  • ghinărari
  • ghinărarii
genitiv-dativ singular
  • ghinărar
  • ghinărarului
plural
  • ghinărari
  • ghinărarilor
vocativ singular
  • ghinărarule
  • ghinărare
plural
  • ghinărarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheneral
  • gheneralul
  • gheneralu‑
plural
  • ghenerali
  • gheneralii
genitiv-dativ singular
  • gheneral
  • gheneralului
plural
  • ghenerali
  • gheneralilor
vocativ singular
  • gheneralule
  • ghenerale
plural
  • gheneralilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • generar
  • generarul
  • generaru‑
plural
  • generari
  • generarii
genitiv-dativ singular
  • generar
  • generarului
plural
  • generari
  • generarilor
vocativ singular
  • generarule
  • generare
plural
  • generarilor
generozitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • generozitate
  • generozitatea
plural
  • generozități
  • generozitățile
genitiv-dativ singular
  • generozități
  • generozității
plural
  • generozități
  • generozităților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genaral
  • genaralul
plural
  • genarali
  • genaralii
genitiv-dativ singular
  • genaral
  • genaralului
plural
  • genarali
  • genaralilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • generariu
  • generariul
plural
  • generarii
  • generariii
genitiv-dativ singular
  • generariu
  • generariului
plural
  • generarii
  • generariilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghenăral
  • ghenăralul
plural
  • ghenărali
  • ghenăralii
genitiv-dativ singular
  • ghenăral
  • ghenăralului
plural
  • ghenărali
  • ghenăralilor
vocativ singular
plural
ghenerariu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghenerariu
  • ghenerariul
plural
  • ghenerarii
  • ghenerariii
genitiv-dativ singular
  • ghenerariu
  • ghenerariului
plural
  • ghenerarii
  • ghenerariilor
vocativ singular
plural
ghinărariu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinărariu
  • ghinărariul
plural
  • ghinărarii
  • ghinărariii
genitiv-dativ singular
  • ghinărariu
  • ghinărariului
plural
  • ghinărarii
  • ghinărariilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinăral
  • ghinăralul
plural
  • ghinărali
  • ghinăralii
genitiv-dativ singular
  • ghinăral
  • ghinăralului
plural
  • ghinărali
  • ghinăralilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ginărar
  • ginărarul
plural
  • ginărari
  • ginărarii
genitiv-dativ singular
  • ginărar
  • ginărarului
plural
  • ginărari
  • ginărarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ginerar
  • ginerarul
plural
  • ginerari
  • ginerarii
genitiv-dativ singular
  • ginerar
  • ginerarului
plural
  • ginerari
  • ginerarilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

generare, generărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi genera DEX '98 DEX '09

genera, generezverb

  • 1. A da naștere la... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Masele exploatate din țările capitaliste văd tot mai clar că imperialismul nu poate decît să genereze noi războaie, noi suferințe pentru uriașa masă a celor ce muncesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. DLRLC
etimologie:

general, generalisubstantiv masculin

  • 1. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. DLRLC
    • format_quote Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. DLRLC
    • format_quote În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. DLRLC
    • format_quote prin extensiune Șef al unei armate, comandant militar. MDN '00
  • 2. Superior al unui ordin religios. MDN '00
  • comentariu abreviere g-ral, gen. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.