general¹ sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 353 / V: ~nar~, ~rar, ~ariu, ghenăr~, ghe~, ghenerar, ghenerariu, ghină~, (pop) ghinărariu, ghinerariș, ginărar, ginerar / Pl: ~i / E: fr général] 1 Grad de ofițer superior celui de colonel. 2 Persoană cu gradul de general¹ (1).

GENERAL¹, generali, s. m. Grad în ierarhia militară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generar (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) gheneral (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerar (GHICA, S. 15), (popular) ghinărar (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m.

GENERAL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].

GENERAL¹ s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)

GENERAL² ~i m. Ofițer cu grad superior celui de colonel. * ~-maior ofițer cu grad superior celui de colonel și inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofițer cu grad superior celui de general-maior și inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofițer cu grad superior celui de general-locotenent și inferior celui de general de armată. ~ de armată ofițer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General

general m. comandant de brigadă, de divizie sau de corp de armată.

genaral sm vz general

generar sm vz general¹

generariu sm vz general¹

ghenăral sm vz general¹

gheneral sm vz general¹

ghenerar sm vz general¹

ghenerariu sm vz general¹

ghinăral sm vz general¹

ghinărar² sn [At: H XVI, 161 / Pl: ~i / E: ns cf ghin] Unealtă de dulgherie (nedefinită mai îndeaproape).

ghinărar¹ sm vz general¹

ghinărariu sm vz general¹

ghinerari^[1] sm vz general¹

ginărar sm vz general¹

ginerar sm vz general¹

GENERAR s. m. v. general¹.

GHENERAL s. m. v. general.

GHENERAR s. m. v. general.

GHINĂRAR s. m. v. general.

GHENERAL, ghenerali, s. m. V. general¹.

președinte-director general s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ „Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

ghinărar m. pop. general. [Nemț. GENERAL: din terminologia militară austro-ungară].

ghinărár m. (rus. generál, ca căprar din capral). Pop. General, ofițer general.

general (în ~) loc. adj., loc. adv. (o prezentare ~, a prezenta ~)

general¹ adj. m., pl. generali; f. generală, pl. generale (și: director general, școala generală)

general² s. m., pl. generali; abr. gen./g-ral

general² s. m., pl. generali; abr. g-ral/gen.

general s. m., pl. generali

general, -li.

+general de brigadă s. m. + prep. + s. f.

+general de flotilă aeriană (desp. -ri-a-) s. m. + prep. + s. f. + adj.

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.