2 definiții pentru prilejuire
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRILEJUIRE s. v. provocare.
PRILEJUIRE s. cauzare, declanșare, determinare, generare, pricinuire, producere, provocare, (rar) provocație. (~ unei puternice reacții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: prilejuire
prilejuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
prilejuire, prilejuirisubstantiv feminin
- 1. Cauzare, declanșare, determinare, generare, pricinuire, producere, provocare, provocație. Sinonime
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.