2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGORI, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Var.: dogorî vb. IV] – Din bg. dogorja, sb. dogoreti.

dogori [At: LB / V: ~rî[1] / Pzi: ~resc, 3 ~goare / E: bg догоря, srb dogoreti] 1 vi (D. soare, foc sau orice obiect fierbinte) A răspândi o căldură puternică. 2 vt (Îvr) A pârgui. 3 vi (D. obraji, cap etc.) A deveni fierbinte sau roșu din cauza temperaturii, a frigului, a unei stări emotive. 4-5 vtrp (C.i. părți ale corpului) A (se) expune la căldura focului sau a razelor soarelui pentru a (se) încălzi. 6 vt (Îvr) A arde. 7-8 vtrp (Rar; complinit de „de sete”) A (se) usca. corectat(ă)

  1. ~rî~rî LauraGellner

DOGORI, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Var.: dogorî vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti.

DOGORI, dogoresc, vb. IV. (Folosit de obicei la pers. 3) 1. Intranz. (Despre soare, foc sau un obiect foarte fierbinte) A revărsa, a răspîndi căldură puternică; a încălzi. Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240. Mormanul de jeratic dogorește și aruncă un polei, cald și rumen, pe peretele din față. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. Soarele dogorea. ODOBESCU, S. III 179. ◊ Tranz. Calul legat acolea-n apropierea căldării, se tot da înapoi, fiindcă-l dogorea căldura focului. RETEGANUL, P. III 25. Vezi că turcii mă căznesc, Mă căznesc, mă chinuiesc, La focuri mă dogoresc, Și de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. Turcilor, Agalelor, Soarele m-a dogorit, Față Albă Mi-a pîrlit. TEODORESCU, P. P. 639. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să sufere, a chinui. Of! Ghiță, tare m-ai dogorit, tare mi-ai ars inima! CONTEMPORANUL, VI 295. 3. Tranz. (Cu privire la fructe) A rumeni, a pîrgui. [Obrazul] se roșise ca pielița unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU, S. I 129. ♦ (Neobișnuit) A pîrli. Trebuie să schimbăm spălătoreasa: ne-a adus un cearșaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU, R. DR. 99. 4. Intranz. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbîntat (de o emoție, de boală, de căldura focului, uneori și de frig). Obrazul îi dogorea încă de gerul înțepător. C. PETRESCU, C. V. 230. ◊ Tranz. (Cu inversarea construcției) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. (Expr.) A dogori obrazul cuiva (de rușine) = a face pe cineva de rușine. I-am dogorit obrazul părintelui de rușine. CREANGĂ, A. 10. ◊ Refl. (Cu o construcție neobișnuită) Da ce are mititelul? – Ce să aibă, ia arșiță, că te dogorești de el. CONTEMPORANUL, VI 291. – Variantă: dogorî vb. IV.

A DOGORI ~esc 1. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a arde; a pârjoli; a pârli; a frige. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului) A fi înfierbântat din cauza unei boli sau emoții; a avea fierbințeală. 2. tranz. 1) A se înroși la față sub acțiunea unei senzații de căldură puternică sau a unei emoții puternice. 2) A face să devină fierbinte; a înfierbânta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti

dogorì v. 1. a arde, a frige: soarele dogoria, la foc mă dogoresc; 2. fig. a roși: i-am dogorit obrazul părintelui de rușine CR. [Slav. DOGORIETI, a arde].

DOGOARE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

DOGOARE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

DOGORÎ vb. IV v. dogori.

dogoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ră, dug~, ~gor[1] sm / Pl: ~ori / E: dogori] 1 Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. 2 (Fig) Ardoare (1). 3 Senzație de căldură mare. corectat(ă)

  1. ~gor~gor Ladislau Strifler

DOGOARE s. f. Căldură arzătoare revărsată de soare, răspîndită de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arșiță. Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: (regional) dogor (ISPIRESCU, L. 214) s. n.

DOGOARE f. Căldură puternică produsă de un obiect foarte fierbinte. [Sil. -goa-re] /v. a dogori

dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.

dogor n. 1. arșiță: la dogorul focului; 2. fig. foc: dogorul dragostei ISP. [Abstras din dogori].

dogoáre f., pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreală, arșiță (propriŭ și fig.).

dogór n., pl. inuz. urĭ saŭ oare. Dogoare, arșiță. Fig. Foc, pasiune: dogoru dragostiĭ.

dogorăsc, a -î și -ésc, -í v. tr. (vsl. do-gorĕti, a arde de tot, rus. do-gorĕtĭ, sîrb. dogoriti. V. ogor). Ard, frig: soarele, focu dogorește. Fig. Fac să-ți fie foarte rușine: mĭ-ai dogorit obrazu cu purtarea ta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dogori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogoresc, 3 sg. dogorește, imperf. 1 dogoream; conj. prez. 1 sg. să dogoresc, 3 să dogorească

dogori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogoresc, imperf. 3 sg. dogorea; conj. prez. 3 să dogorească; ger. dogorind

dogori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogoresc, imperf. 3 sg. dogorea; conj. prez. 3 sg. și pl. dogorească; ger. dogorind

dogoare s. f., g.-d. art. dogorii

dogoare s. f., g.-d. art. dogorii

dogorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rîi 1 aor., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOGORI vb. 1. v. arde. 2. v. încinge.

DOGORI vb. 1. a arde, a frige, a pîrjoli, (pop.) a pripi, a zăpuși, (înv. și reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. a încinge, a înfierbînta, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.)

DOGOARE s. 1. v. caniculă. 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)

DOGOARE s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dogorî (-resc, -it), vb. – A încălzi, a prăji, a pîrjoli. – Mr. dugurescu, dugurire. Sl. gorĕti „a arde”, cu pref. exhaustiv do- (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 97; Pascu, Suf., 52; Conev 99), cf. bg. dogorĭam, dogorĭavam, sb. dogoreti „a arde complet”. Conjugarea oscilează între formele dogori și dogorî.Der. dogor, s. n. (foc, centru de căldură), deverbal; dogoare, s. f. (ardoare, usturime, arsură); dogoreală, s. f. (arsură); dogorită, s. f. (bășică produsă de o arsură); dogoritor, adj. (fierbinte, arzător).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dogor s.n. (înv.) 1. arșiță. 2. (fig.) foc.

Intrare: dogori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogori
  • dogorire
  • dogorit
  • dogoritu‑
  • dogorind
  • dogorindu‑
singular plural
  • dogorește
  • dogoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogoresc
(să)
  • dogoresc
  • dogoream
  • dogorii
  • dogorisem
a II-a (tu)
  • dogorești
(să)
  • dogorești
  • dogoreai
  • dogoriși
  • dogoriseși
a III-a (el, ea)
  • dogorește
(să)
  • dogorească
  • dogorea
  • dogori
  • dogorise
plural I (noi)
  • dogorim
(să)
  • dogorim
  • dogoream
  • dogorirăm
  • dogoriserăm
  • dogorisem
a II-a (voi)
  • dogoriți
(să)
  • dogoriți
  • dogoreați
  • dogorirăți
  • dogoriserăți
  • dogoriseți
a III-a (ei, ele)
  • dogoresc
(să)
  • dogorească
  • dogoreau
  • dogori
  • dogoriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogorî
  • dogorâre
  • dogorât
  • dogorâtu‑
  • dogorând
  • dogorându‑
singular plural
  • dogorăște
  • dogoraște
  • dogorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogorăsc
(să)
  • dogorăsc
  • dogoram
  • dogorâi
  • dogorâsem
a II-a (tu)
  • dogorăști
(să)
  • dogorăști
  • dogorai
  • dogorâși
  • dogorâseși
a III-a (el, ea)
  • dogorăște
  • dogoraște
(să)
  • dogorască
  • dogora
  • dogorî
  • dogorâse
plural I (noi)
  • dogorâm
(să)
  • dogorâm
  • dogoram
  • dogorârăm
  • dogorâserăm
  • dogorâsem
a II-a (voi)
  • dogorâți
(să)
  • dogorâți
  • dogorați
  • dogorârăți
  • dogorâserăți
  • dogorâseți
a III-a (ei, ele)
  • dogorăsc
(să)
  • dogorască
  • dogorau
  • dogorâ
  • dogorâseră
Intrare: dogoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogoare
  • dogoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • dogori
  • dogorii
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogor
  • dogorul
plural
genitiv-dativ singular
  • dogor
  • dogorului
plural
vocativ singular
plural
dogoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dugoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogori, dogorescverb

  • 1. unipersonal (Despre soare, foc etc.) A răspândi căldură puternică, arzătoare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: încălzi
    • format_quote Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240. DLRLC
    • format_quote Mormanul de jeratic dogorește și aruncă un polei, cald și rumen, pe peretele din față. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. DLRLC
    • format_quote Soarele dogorea. ODOBESCU, S. III 179. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Calul legat acolea-n apropierea căldării, se tot da înapoi, fiindcă-l dogorea căldura focului. RETEGANUL, P. III 25. DLRLC
      • format_quote Vezi că turcii mă căznesc, Mă căznesc, mă chinuiesc, La focuri mă dogoresc, Și de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. DLRLC
      • format_quote Turcilor, Agalelor, Soarele m-a dogorit, Față Albă Mi-a pîrlit. TEODORESCU, P. P. 639. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face pe cineva să sufere. DLRLC
    sinonime: chinui
    • format_quote Of! Ghiță, tare m-ai dogorit, tare mi-ai ars inima! CONTEMPORANUL, VI 295. DLRLC
  • 3. tranzitiv Cu privire la fructe: pârgui, rumeni. DLRLC
    • format_quote [Obrazul] se roșise ca pielița unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU, S. I 129. DLRLC
    • 3.1. neobișnuit Pârli. DLRLC
      sinonime: pârli
      • format_quote Trebuie să schimbăm spălătoreasa: ne-a adus un cearșaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU, R. DR. 99. DLRLC
  • 4. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Obrazul îi dogorea încă de gerul înțepător. C. PETRESCU, C. V. 230. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
    • format_quote reflexiv Da ce are mititelul? – Ce să aibă, ia arșiță, că te dogorești de el. CONTEMPORANUL, VI 291. DLRLC
    • chat_bubble A dogori obrazul cuiva (de rușine) = a face pe cineva de rușine. DLRLC
      • format_quote I-am dogorit obrazul părintelui de rușine. CREANGĂ, A. 10. DLRLC
etimologie:

dogoaresubstantiv feminin

  • 1. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. DLRLC
    • format_quote Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. DLRLC
    • format_quote Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. DLRLC
    • format_quote Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
etimologie:
  • dogori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.