distrus, ~ă a [At: LM / V: (îrg) des~ / Pl: ~uși, ~e / E: distruge] 1 Redus la nimic Si: dărăpănat, dărâmat, desființat, nimicit, (înv) răpus, ruinat, stricat. 2 (D. țesuturi organice) Necrozat. 3 (D. ființe) Omorât. 4 (Pex; d. ființe) Zdrobit. 5 (Fig; d. oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral Si: (înv) răpus.

DISTRUS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, ruinat, dărîmat.

DISTRUS, -Ă adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic și moral. [< distruge].

destruge v vz distruge

destrus, ~ă a vz distrus

distruge [At: NEGULICI / V: ~ui, destrui, des~ / Pzi: distrug / E: fr détruire, it distruggere] 1-2 vtr A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc.) Si: a (se) devasta, a (se) nimici, (înv) a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, (reg) a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 vt (C.i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a răni. 4 vt (C.i. ființe) A omorî. 5 vt (Pex; c.i. ființe) A zdrobi. 6-7 vtr (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească etc. Si: (îrg) a omorî, (îvp) a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci.

distrui v vz distruge

DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. ◊ Absol. Vîntul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perf. s. distrusei, part. distrus.

DISTRUGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrug, perf. s. -usei, part. -us. / < it. distrugere].

DISTRUGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)

A SE DISTRUGE mă distrug intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-și pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-și pierde sănătatea. /<it. distruggere

A DISTRUGE distrug tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localități etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere

distruge v. 1. a dărâma o clădire; 2. fig. a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual.

* distrúg, -ús a -úge v. tr. (it. distrúggere, d. lat. de-strúere; fr. détruire. V. con- și în-struesc, ob-struez). Nimicesc, dărîm, desființez: Romaniĭ aŭ distrus Cartaginea, (fig.) știința distruge prejudiciile. Ucid, suprim. V. refl. Mă nimicesc: sistemele lor se distrug reciproc.

distruge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 3 sg. distruge; conj. prez. 1 sg. să distrug, 3 sg. să distrugă; ger. distrugând; part. distrus

distruge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 1 pl. distrugem, imperf. 3 sg. distrugea; ger. distrugând; part. distrus

distruge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 1 pl. distrugem; part. distrus

DISTRUS adj. 1. devastat, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. v. nimicit. 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. v. nimicit. 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)

DISTRUS adj. 1. devastat, nimicit, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. exterminat, nimicit, stîrpit. (O populație ~.) 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. nimicit, zdrobit, (înv. și reg.) spart. (O cetate ~.) 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)

DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toți.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ regiunea.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu lotul în cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ întreaga populație.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 8. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mînca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri

distruge (distrug, distrus), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere. – Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj.

CARTHAGINEM ESSE DELENDAM V. DELENDA (EST) CARTHAGO.

DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (să fie) distrusă – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem esse delendam” („Pe de altă parte, socot că Cartagina trebuie distrusă”), cuvinte prin care Cato cel Bătrân își încheia discursurile în Senat, reamintind romanilor că orașul împotriva căruia purtaseră un război îndârjit constituie o permanentă amenințare pentru ei. În sens larg, idee obsedantă.

Carthaginem esse delendam (vezi Delenda Carthago). IST.

Delenda Carthago (lat. „Cartagina trebuie distrusă”). Cato cel Bătrîn, supranumit Censorul, amintindu-și cît a suferit Roma de pe urma războaielor cu Cartagina pe vremea lui Hannibal, se alarmase văzînd cum Cartagina, după înfrîngere, se reface, prosperă și devine din nou o primejdie pentru romani. De aceea, revenind din Africa, își încheia toate discursurile sale (indiferent despre ce subiect vorbea), cu aceeași violentă frază: „Ceterum censeo Carthaginem esse delendam!” (Dealtmintrelea socot că Cartagina trebuie distrusă). Condensată cu timpul la două cuvinte: Delenda Carthago, expresia e folosită pentru o idee care devine o obsesie, sau pentru o țintă pe care urmărim neapărat s-o atingem. IST.