3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIRIJAT, -Ă, dirijați, -te, adj. Care este supus unei acțiuni de îndrumare, conducere și control. – V. dirija.
dirijat1 sn [At: M 1974, nr. 9, 34 / Pl: ~uri / E: dirija] 1 Arta de a îndruma studiul și de a conduce execuția muzicală a unei orchestre, a unui cor etc., urmărind redarea exactă și expresiv-artistică a partiturii Si: (fam) dirijorie (1). 2 sn Profesia dirijorului (1) Si: (fam) dirijorie (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dirijat2, ~ă a [At: LEG. EC. PL. 368 / Pl: ~ați, ~e / E: dirija] Care este supus unui proces de îndrumare, conducere și control.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIJAT, -Ă, dirijați, -te, adj. Care a primit o anumită direcție sau orientare; condus, îndrumat (de altul). – V. dirija.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIJAT, -Ă, dirijați, -te, adj. Care a primit o anumită direcție sau orientare; condus, îndrumat (de altul). ◊ Economie dirijată v. economie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIJAT s. n. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării: dirijorat. ◊ disciplină care studiază tehnica acestei arte. (< dirija + -at)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIRIJA, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIJA, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dirige v vz dirija
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dirigea v vz dirija
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dirija vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ige, ~igea / Pzi: ~jez / E: fr diriger] 1 A ghida indicând direcția de mers Si: a orienta. 2 A imprima o anumită direcție de mișcare Si: (iuz) a dirigui (2). 3 (Med) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem dintr-un organism viu Si: a regla. 4 (C.i. oameni, activități, organizații, instituții etc.) A îndruma și a controla Si: (iuz) a dirigui (3). 5 A conduce un cor, o orchestră în calitate de dirijor Si: (iuz) a dirigui (4). 6 (Pex) A coordona interpretarea unei piese muzicale reglând mișcarea, ritmul, tonalitatea.[1] modificată
- În original, una din var. acc. incorect: dirigea — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIJA, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma. Individul e un mic șurup în această mașinărie [în societatea capitalistă], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363. «Drapelul libertății», dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: «Vom căuta să fim cît se poate mai parlamentari». CARAGIALE, N. S. 60. ♦ A conduce o orchestră, un cor. A dirijat apoi concertul pentru pian în mi major de Mozart. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIJA vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. diriger].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIJA vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DIRIJA ~ez 1. tranz. 1) (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupația de dirijor. /<fr. diriger
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dirijà v. 1. a da impulsiunea, a conduce: a dirija studiile; 2. a administra, a fi director: a dirija o fabrică; 3. a îndrepta: a dirija pașii, cercetările.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dirijéz v. tr. (fr. diriger, d. lat. dirigo, dirigere, directum. V. dreg, drept). Conduc, administrez: a dirija o școală, un serviciŭ. Îndrept, îndrumez: îmĭ dirijez pașiĭ spre casă. Fig. Conduc, administrez: a dirija o școală, o fabrică, un serviciŭ. – Barb. de foarte prost gust diriguĭesc (ca și proteguĭesc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dirijat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dirija (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dirijez, 3 dirijează, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 1 sg. să dirijez, 3 să dirijeze; ger. dirijând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dirija (a ~) vb., ind. prez. 3 dirijează, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 să dirijeze; ger. dirijând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dirija vb., ind. prez. 1 sg. dirijez, 3 sg. și pl. dirijează, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dirijeze; ger. dirijând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dirija (ind. prez. 3 sg. și pl. dirijează, 1 pl. dirijăm, ger. dirijînd)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dirijez, -jam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIRIJA vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (~ circulația.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituție.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcționa, (fig.) a canaliza. (A ~ discuția în sensul dorit.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIRIJA vb. 1. a călăuzi, a conduce, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (I-a ~ pe drumul cel bun.) 2. a îndruma, a regla. (~ circulația.) 3. a conduce, (înv.) a povățui. (~ o navă.) 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituție.) 5. a călăuzi, a conduce, a ghida, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ în viață.) 6. a îndrepta, (fig.) a canaliza. (A ~ discuția în sensul dorit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dirijat, conducere tehnico-interpretativă a unui ansamblu* muzical orchestral, vocal sau combinat ce transpune în act sonor o partitură* simfonică, de operă, concertantă, corală etc. Coordonarea unor formații* camerale de mare cuprindere și complexitate (d. ex. Simfonia de cameră de Enescu) necesită, de asemenea, exercitarea unei funcții dirijorale. La repetițiile pregătitoare precumpănesc atribuțiile tehnice de îndeplinire a indicațiilor textului muzical, dirijorul putând da explicații verbale, să reia, să exemplifice uneori el însuși; în concert (spectacol) atribuțiile artistice, exercitate prin mijlocirea tactării*, mimicii, gestului și atitudinii evocatoare, sugestive. D. atribuie mâinii drepte, folosind de obicei bagheta*, rolul indicării măsurilor* și tempoului (2); stânga figurează expresivitatea, frazarea*, nuanțele*, accentele*. Mișcările dirijorale au o funcție convențională în scheme metro-ritmice și una de esență emoțională figurând sensurile, dramaturgia specifică a compoziției (1), raporturile dintre sunete, grupe și familii instr. din ansamblu, dinamica*, agogica*, (V. tactare). Necesitatea unui coordonator și conducător s-a născut deîndată ce oamenii au început să cânte ori să vorbească în grup. În tragedia* vechilor greci, „corul” era sincronizat prin bătăi din picioare: producând un zgomot neplăcut, acestea au fost înlocuite apoi prin cheironomie* – indicarea unduirilor glasurilor prin mișcările brațului și degetelor. Practica a fost moștenită și în cântarea gregoriană*. Diferențierea și complexitatea împletirii de voci (2) (polifonia), introducerea măsurării exacte a duratelor (I, 1) fiecărui sunet dintr-un ansamblu a impus și permis pe urmă ca șeful acestuia să „bată măsura” – reperul general. O dată cu începuturile operei* se ivește dirijorul clavecinist care conducea cântând el însuși, susținând recitativele*, întregind armonic ansamblul prin realizarea basului cifrat*. Uneori intervenea, ajutând primul violonist (concertmaestrul*) pentru a restabili un tempo, imprima corectitudinea în ritm. Până în sec. 18, compozitorii își dirijau ei înșiși lucrările participând de la clavecin, orgă sau vl. la executarea lor. Ansamblul muzical, limbajul simfonic se complică necontenit în sec. 19, interpretarea devenind astfel o chestiune de specialitate. Nemaiputându-i face față, și absorbiți de grijile creației, compozitorii abandonează în general d. ca o artă aparte. Berlioz, Wagner, Weingartner etc. s-au produs și ca teoreticieni ai conducerii măiestrite, fundamentând o știință dirijorală. În sec. 20 a apărut o strălucită pleiadă de dirijori ale căror nume s-au impus pe măsura internaționalizării vieții artistice: Toscanini, Furtwängler, Krajan etc. Dintre români cităm pe George Georgescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, Sergiu Celibidache. Interpretarea dirijorală e un act complex de „recreare” ce tinde să egaleze virtuțile compoziției înseși.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT203) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT664) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — |
dirijat, dirijatăadjectiv
- 1. Care este supus unei acțiuni de îndrumare, conducere și control. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- dirija DEX '98 DEX '09
dirijatsubstantiv neutru
- 1. Arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării. MDN '00sinonime: dirijorat
- 1.1. Disciplină care studiază tehnica acestei arte. MDN '00
-
etimologie:
- dirija + -at MDN '00
dirija, dirijezverb
- 1. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Individul e un mic șurup în această mașinărie [în societatea capitalistă], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363. DLRLC
- «Drapelul libertății», dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: «Vom căuta să fim cît se poate mai parlamentari». CARAGIALE, N. S. 60. DLRLC
- 1.1. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A dirijat apoi concertul pentru pian în mi major de Mozart. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2. DLRLC
-
-
etimologie:
- diriger DEX '09 DEX '98 DN