opțiuni
  • info

3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – V. declasa. Cf. fr. declassé.

declasat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 538 / Pl: ~ați, ~e / E: declasa] 1-2 Decăzut din punct de vedere (moral sau) social. 3 Necorespunzător din punct de vedere calitativ.

declasat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declasa] 1-2 Declasare (1-2). 3 Degradare.

DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din fr. declassé.

DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Decăzut din punct de vedere moral, degradat. Elemente declasate. 2. Ieșit din rîndurile clasei sociale din care făcea parte. (Substantivat) [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.

DECLASAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decăzut sub raport moral și social. [Cf. fr. déclassé].

DECLASAT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut sub raport moral și social. (< fr. déclassé)

declasat a. decăzut din clasa lui sau din pozițiunea-i socială.

*declasát, -ă adj. și s. (fr. déclassé). Căzut din clasa orĭ din pozițiunea luĭ socială, corupt, vițios.

DECLASA, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

DECLASA, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

declasa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: fr declasser] 1-2 A decădea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.

DECLASA, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.

DECLASA vb. I. 1. refl. A decădea din punct de vedere moral și social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. [< fr. déclasser].

DECLASA vb. I. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. (< fr. déclasser)

A SE DECLASA mă ~ez intranz. A ajunge în stare de declin moral; a se degrada; a degenera; a decădea; a se perverti; a se corupe; a se vicia. /<fr. déclasser

A DECLASA ~ez tranz. (sportivi, echipe) A deplasa într-o categorie inferioară. /<fr. déclasser

*declaséz v. tr. (fr. déclasser). Scot din casa luĭ (din mediul luĭ natural), corup.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

declasat s. m., adj. m., pl. declasați; f. sg. declasată, pl. declasate

declasa (a ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. declasez, 3 declasează; conj. prez. 1 sg. să declasez, 3 să declaseze

declasa (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declasează

declasa vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declasez, 3 sg. și pl. declasează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECLASAT adj. v. decăzut.

DECLASAT adj. decăzut, degradat. (Un actor ~.)

DECLASA vb. v. decădea.

DECLASA vb. a decădea, a se degrada. (S-a ~ din cauza băuturii.)

Intrare: declasat (adj.)
declasat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declasat
  • declasatul
  • declasatu‑
  • declasată
  • declasata
plural
  • declasați
  • declasații
  • declasate
  • declasatele
genitiv-dativ singular
  • declasat
  • declasatului
  • declasate
  • declasatei
plural
  • declasați
  • declasaților
  • declasate
  • declasatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: declasat (s.m.)
declasat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declasat
  • declasatul
  • declasatu‑
plural
  • declasați
  • declasații
genitiv-dativ singular
  • declasat
  • declasatului
plural
  • declasați
  • declasaților
vocativ singular —
plural —
Intrare: declasa
  • silabație: de-cla-sa info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • declasa
  • declasare
  • declasat
  • declasatu‑
  • declasând
  • declasându‑
 singular plural
  • declasează
  • declasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • declasez
 (să)
  • declasez
  • declasam
  • declasai
  • declasasem
a II-a (tu)
  • declasezi
 (să)
  • declasezi
  • declasai
  • declasași
  • declasaseși
a III-a (el, ea)
  • declasează
 (să)
  • declaseze
  • declasa
  • declasă
  • declasase
plural I (noi)
  • declasăm
 (să)
  • declasăm
  • declasam
  • declasarăm
  • declasaserăm
  • declasasem
a II-a (voi)
  • declasați
 (să)
  • declasați
  • declasați
  • declasarăți
  • declasaserăți
  • declasaseți
a III-a (ei, ele)
  • declasează
 (să)
  • declaseze
  • declasau
  • declasară
  • declasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

declasat, declasațisubstantiv masculin
declasată, declasatesubstantiv feminin
declasat, declasatăadjectiv

  • 1. (Om) decăzut sub raport moral sau social. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decăzut degradat
    • format_quote Elemente declasate. DLRLC
    • format_quote [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4. DLRLC
etimologie:

declasa, declasezverb

  • 1. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decădea degrada
  • 2. tranzitiv sport A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară. DLRLC DN
  • 3. metalurgie A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.