12 definiții pentru declasa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

declasa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~séz / E: fr declasser] 1-2 A decădea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.

DECLASÁ, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.

DECLASÁ vb. I. 1. refl. A decădea din punct de vedere moral și social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. [< fr. déclasser].

DECLASÁ vb. I. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. (< fr. déclasser)

A DECLASÁ ~éz tranz. (sportivi, echipe) A deplasa într-o categorie inferioară. /<fr. déclasser

A SE DECLASÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de declin moral; a se degrada; a degenera; a decădea; a se perverti; a se corupe; a se vicia. /<fr. déclasser

*declaséz v. tr. (fr. déclasser). Scot din casa luĭ (din mediul luĭ natural), corup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declasá (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declaseáză

declasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declaséz, 3 sg. și pl. declaseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECLASÁ vb. v. decădea.

DECLASA vb. a decădea, a se degrada. (S-a ~ din cauza băuturii.)

Intrare: declasa
  • silabație: de-cla-sa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • declasa
  • declasare
  • declasat
  • declasatu‑
  • declasând
  • declasându‑
singular plural
  • declasea
  • declasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • declasez
(să)
  • declasez
  • declasam
  • declasai
  • declasasem
a II-a (tu)
  • declasezi
(să)
  • declasezi
  • declasai
  • declasași
  • declasaseși
a III-a (el, ea)
  • declasea
(să)
  • declaseze
  • declasa
  • declasă
  • declasase
plural I (noi)
  • declasăm
(să)
  • declasăm
  • declasam
  • declasarăm
  • declasaserăm
  • declasasem
a II-a (voi)
  • declasați
(să)
  • declasați
  • declasați
  • declasarăți
  • declasaserăți
  • declasaseți
a III-a (ei, ele)
  • declasea
(să)
  • declaseze
  • declasau
  • declasa
  • declasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declasa

  • 1. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decădea degrada
  • 2. tranzitiv sport A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.
    surse: DLRLC DN
  • 3. metalurgie A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important.
    surse: DN

etimologie: