3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTARE2, cutări, s. f. Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, având ca rezultat formarea cutelor. – V. cuta.

CUTARE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ◊ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. ♦ (Substantivat) Nume de persoană imaginar. – Lat. eccutalis.

cutare2 sf [At: SĂM. VI, 72 / Pl: ~tări / E: cuta] 1 Încrețire. 2 Proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre. 3 Zbârcire. 4 (Pex) Îmbătrânire.

cutare1 [At: VARLAAM, C. 368 b / E: ml eccu-talis] 1-2 pnh, anh (Numele unei persoane) care nu este de dorit sau nu este necesar să fie cunoscută Si: cutarete (1-2). 3 pnh (Repetat) Unul... altul, acesta... acela.

CUTARE2 cutări, s. f. Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. ♦ Proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre. – V. cuta.

CUTARE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccutalis.

CUTARE pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci cînd nu vrem, nu putem, sau nu-i necesar să le numim) Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă...Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. Să te vezi în tipar dat Șipeuliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. ◊ (Adjectival) Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2.

CUTARE pron. nehot. (înlocuiește numele unei persoane atunci când nu vrem sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalis

cutare pr. și m. o persoană oarecare, cineva sau ceva anumit: cutare a venit. [V. acătare].

cutáre pron. indef. (var. din acătare). O persoană saŭ un lucru oare-care: cutare om, cutare femeĭe, cutare lucru; cutăruĭ om, la cutare om, cutăruĭa, luĭ cutare; cutăreĭ femeĭ, cutăreĭa; cutarĭ (și cutare) oamenĭ.

CUTA, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța Pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

cuta [At: I. P. VOITEȘTI, ap. DA / Pzi: ~tez / E: cută] 1 vt A încreți un material textil, a plia, a drapa. 2 vr (D. scoarța pământului) A suferi o cutare2 (2). 3 vr (D. piele, mai ales d. cea de pe obraz) A se rida. 4 vr (Pex; d. oameni) A îmbătrâni.

CUTA, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

A CUTA ~ez tranz. 1) (rochii, fuste, țesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută

A SE CUTA mă ~ez intranz. 1) (despre produse textile, confecții etc.) A face cute. 2) (despre scoarța terestră) A se deforma în cute sub acțiunea proceselor interne. 3) (despre piele, față etc.) A căpăta cute; a se încreți; a se zbârci; a se rida. /Din cută

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cutare3 (persoană fictivă) s. m., g.-d. art. lui cutare corectat(ă)

cutare1 adj. pr. m., g.-d. cutărui; f. cutare, g.-d. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror (cutare persoană)

cutare4 pr. m., g.-d. cutăruia; f. cutare, g.-d. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora

cutare2 (încrețire) s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări

cutare2 pr. m., g.-d. cutăruia; f. cutare, g.-d. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora

cutare3 (încrețire) s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări

*cutare4 (nume de persoană imaginar) s. m., art. lui cutare

cutare1 adj. pr. m., g.-d. cutărui; f. cutare, g.-d. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror

cutare pr. m., f., g.-d. m. cutăruia, g.-d. f. cutăreia; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutărora

cutare adj. m., f., g.-d. m. cutărui, g.-d. f. cutărei; pl. m. și f. cutare, g.-d. cutăror

cutare s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări

cuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 cutea; conj. prez. 1 sg. să cutez, 3 să cuteze

cuta (a ~) vb., ind. prez. 3 cutea

cuta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cutea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUTARE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)

CUTARE s. 1. (GEOL.) încrețire. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. v. ridare.

CUTARE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)

CUTARE s. 1. (GEOL.) încrețire. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. încrețire, ridare, zbîrcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.)

CUTA vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pământului s-a ~ în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreți.

CUTA vb. 1. a plisa. (~ o fustă.) 2. a drapa. (~ un material textil.) 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pămîntului s-a ~ în urma seismului.) 4. a (se) încreți, a (se) rida, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.) 5. a (se) încreți, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Vîntul ~ fața apei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cutare adj.1. Unul, acesta. – 2. (Pron. indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. Lat. eccum talis (Cipariu, Gram., 260; Diez, I, 142), cf. it. cotale, tosc. cosare. Cf. și tare, acătării.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUTÁRE1 (< cuta) s. f. Acțiunea de a (se) cuta. ♦ (GEOL.) Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pămîntului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, avînd ca rezultat formarea cutelor. Se deosebesc: c. orogenă, c. cratogenă, c. intermediară.

Intrare: cutare (pron.)
cutare2 (pron.) pronume nehotărât
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P41)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cutare
  • cutare
plural
  • cutare
  • cutare
genitiv-dativ singular
  • cutăruia
  • cutărui
  • cutăreia
  • cutărei
plural
  • cutărora
  • cutăror
  • cutărora
  • cutăror
Intrare: cutare (s.f.)
cutare1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutare
  • cutarea
plural
  • cutări
  • cutările
genitiv-dativ singular
  • cutări
  • cutării
plural
  • cutări
  • cutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuta
  • cutare
  • cutat
  • cutatu‑
  • cutând
  • cutându‑
singular plural
  • cutea
  • cutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutez
(să)
  • cutez
  • cutam
  • cutai
  • cutasem
a II-a (tu)
  • cutezi
(să)
  • cutezi
  • cutai
  • cutași
  • cutaseși
a III-a (el, ea)
  • cutea
(să)
  • cuteze
  • cuta
  • cută
  • cutase
plural I (noi)
  • cutăm
(să)
  • cutăm
  • cutam
  • cutarăm
  • cutaserăm
  • cutasem
a II-a (voi)
  • cutați
(să)
  • cutați
  • cutați
  • cutarăți
  • cutaserăți
  • cutaseți
a III-a (ei, ele)
  • cutea
(să)
  • cuteze
  • cutau
  • cuta
  • cutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cutare, cutarepronume nehotărât

  • 1. Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: imrec diminutive: cutărică
    • format_quote Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă... – Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. DLRLC
    • format_quote Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. DLRLC
    • format_quote Să te vezi în tipar dat Și pe uliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Cutare persoană. DEX '09 DEX '98
    • format_quote (și) adjectival Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • 1.1. repetat Unul... altul, acesta... acela. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Nume de persoană imaginar. DEX '09
etimologie:

cutare, cutărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. geologie Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, având ca rezultat formarea cutelor. DEX '09
etimologie:
  • vezi cuta DEX '98 DEX '09

cuta, cutezverb

etimologie:
  • cută MDA2 DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.