Definiția cu ID-ul 915638:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTÁRE pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci cînd nu vrem, nu putem, sau nu-i necesar să le numim) Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă...Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. Să te vezi în tipar dat Șipeuliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. ◊ (Adjectival) Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2.