15 definiții pentru cutare (pron.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTÁRE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ◊ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. ♦ (Substantivat) Nume de persoană imaginar. – Lat. eccutalis.

cutare1 [At: VARLAAM, C. 368 b / E: ml eccu-talis] 1-2 pnh, anh (Numele unei persoane) care nu este de dorit sau nu este necesar să fie cunoscută Si: cutarete (1-2). 3 pnh (Repetat) Unul... altul, acesta... acela.

CUTÁRE1 pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccutalis.

CUTÁRE pron. nehot. (Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci cînd nu vrem, nu putem, sau nu-i necesar să le numim) Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă...Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241. Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144. Să te vezi în tipar dat Șipeuliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89. ◊ (Adjectival) Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115. Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2.

CUTÁRE pron. nehot. (înlocuiește numele unei persoane atunci când nu vrem sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalis

cutare pr. și m. o persoană oarecare, cineva sau ceva anumit: cutare a venit. [V. acătare].

cutáre pron. indef. (var. din acătare). O persoană saŭ un lucru oare-care: cutare om, cutare femeĭe, cutare lucru; cutăruĭ om, la cutare om, cutăruĭa, luĭ cutare; cutăreĭ femeĭ, cutăreĭa; cutarĭ (și cutare) oamenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cutáre1 adj. pr. m., g.-d. cutắrui; f. cutáre, g.-d. cutắrei; pl. m. și f. cutáre, g.-d. cutắror

cutáre2 pr. m., g.-d. cutắruia; f. cutáre, g.-d. cutắreia; pl. m. și f. cutáre, g.-d. cutắrora

*cutare4 (nume de persoană imaginar) s. m., art. lui cutáre

cutáre adj. m., f., g.-d. m. cutărui, g.-d. f. cutărei; pl. m. și f. cutáre, g.-d. cutăror

cutáre pr. m., f., g.-d. m. cutărúia, g.-d. f. cutăréia; pl. m. și f. cutáre, g.-d. cutărora


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUTÁRE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)

CUTARE pron. (slavonism înv.) imrec. (~ a spus...)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cutáre adj.1. Unul, acesta. – 2. (Pron. indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. Lat. eccum talis (Cipariu, Gram., 260; Diez, I, 142), cf. it. cotale, tosc. cosare. Cf. și tare, acătării.

Intrare: cutare (pron.)
cutare2 (pron.) pronume nehotărât
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P41)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cutare
  • cutare
plural
  • cutare
  • cutare
genitiv-dativ singular
  • cutăruia
  • cutărui
  • cutăreia
  • cutărei
plural
  • cutărora
  • cutăror
  • cutărora
  • cutăror

cutare (pron.)

  • 1. Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imrec diminutive: cutărică 6 exemple
    exemple
    • Cine sînteți dumneavoastră? mă întreabă... – Sînt cutare, îi răspund eu, declinîndu-i numele și pronumele. GHICA, S. 241.
      surse: DLRLC
    • Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI, T. 144.
      surse: DLRLC
    • Să te vezi în tipar dat Și pe uliți, cîteodată, cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! ALEXANDRESCU, P. 88.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Cutare persoană.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adjectival Cînd literații francezi... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte... și pentru grațiile cutărei contese... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi. IONESCU-RION, C. 115.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare sau cutare fată. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. repetat Unul... altul, acesta... acela.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea. SLAVICI, N. I 89.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Nume de persoană imaginar.
      surse: DEX '09

etimologie: