10 definiții pentru cuta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTÁ, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța Pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

cuta [At: I. P. VOITEȘTI, ap. DA / Pzi: ~tez / E: cută] 1 vt A încreți un material textil, a plia, a drapa. 2 vr (D. scoarța pământului) A suferi o cutare2 (2). 3 vr (D. piele, mai ales d. cea de pe obraz) A se rida. 4 vr (Pex; d. oameni) A îmbătrâni.

CUTÁ, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

A CUTÁ ~éz tranz. 1) (rochii, fuste, țesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută

A SE CUTÁ mă ~éz intranz. 1) (despre produse textile, confecții etc.) A face cute. 2) (despre scoarța terestră) A se deforma în cute sub acțiunea proceselor interne. 3) (despre piele, față etc.) A căpăta cute; a se încreți; a se zbârci; a se rida. /Din cută


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cutá (a ~) vb., ind. prez. 3 cuteáză

cutá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cuteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUTÁ vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pământului s-a ~ în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreți.

CUTA vb. 1. a plisa. (~ o fustă.) 2. a drapa. (~ un material textil.) 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pămîntului s-a ~ în urma seismului.) 4. a (se) încreți, a (se) rida, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.) 5. a (se) încreți, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Vîntul ~ fața apei.)

Intrare: cuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuta
  • cutare
  • cutat
  • cutatu‑
  • cutând
  • cutându‑
singular plural
  • cutea
  • cutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutez
(să)
  • cutez
  • cutam
  • cutai
  • cutasem
a II-a (tu)
  • cutezi
(să)
  • cutezi
  • cutai
  • cutași
  • cutaseși
a III-a (el, ea)
  • cutea
(să)
  • cuteze
  • cuta
  • cută
  • cutase
plural I (noi)
  • cutăm
(să)
  • cutăm
  • cutam
  • cutarăm
  • cutaserăm
  • cutasem
a II-a (voi)
  • cutați
(să)
  • cutați
  • cutați
  • cutarăți
  • cutaserăți
  • cutaseți
a III-a (ei, ele)
  • cutea
(să)
  • cuteze
  • cutau
  • cuta
  • cutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuta

etimologie:

  • cută
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98