opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asfixiat, ~ă a [At: DA ms / P: ~xi-at / Pl: ~ați, ~e / E: asfixia] 1-2 Care a suferit o asfixie (1-2) Si: sufocat.

ASFIXIAT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.

ASFIXIAT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înnăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare etc.). [Pr.: -xi-at] – V. asfixia.

asfixiat a. lovit de asfixie.

ASFIXIA, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIA, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

asfixia vtr [At: DA / P: ~xi-a / Pzi: ~iez / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omorî sau a muri prin asfixie (1).

*ASFIXIA (-iez) I. vb. tr. A produce asfixie, a omorî prin asfixie, a înnăbuși. II. vb. refl. A fi cuprins de asfixie; a se sinucide prin asfixie [fr.].

ASFIXIA, așfixiez, vb. I. Tranz. A înăbuși, a curma respirația cuiva; a provoca moartea cuiva prin asfixie. ◊ Refl. S-a asfixiat din lipsă de oxigen. – Pronunțat: -xi-a.

ASFIXIA, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.

ASFIXIA vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].

ASFIXIA vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)

A ASFIXIA ~ez tranz. A face să se asfixieze; a înăbuși; a sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

A SE ASFIXIA mă ~ez intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuși; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

asfixià v. 1. a cauza asfixia; 2. a se sinucide prin asfixie.

*asfixiéz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin asfixie, sufoc, înăduș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asfixia (a ~) (desp. -xi-a) vb., ind. prez. 1 sg. asfixiez (desp. -xi-ez), 3 asfixiază, 1 pl. asfixiem; conj. prez. 1 sg. să asfixiez, 3 să asfixieze; ger. asfixiind (desp. -xi-ind)

asfixia (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiază, 1 pl. asfixiem (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixieze; ger. asfixiind (-xi-ind)

asfixia vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. asfixiază, 1 pl. asfixiem (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asfixieze; ger. asfixiind (sil. -xi-ind)

asfixia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. asfixiază, 1 pl. asfixiem, ger. asfixiind)

asfixiez, -xiază 3, -xiam 1 imp., -xiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASFIXIAT adj. înăbușit, înecat, sufocat, (înv. și pop.) nădușit. (Persoană ~.)

ASFIXIAT adj. înăbușit, înecat, sufocat, (înv. și pop.) nădușit. (Persoană ~.)

ASFIXIA vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

ASFIXIA vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

Intrare: asfixiat
asfixiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfixiat
  • asfixiatul
  • asfixiatu‑
  • asfixiată
  • asfixiata
plural
  • asfixiați
  • asfixiații
  • asfixiate
  • asfixiatele
genitiv-dativ singular
  • asfixiat
  • asfixiatului
  • asfixiate
  • asfixiatei
plural
  • asfixiați
  • asfixiaților
  • asfixiate
  • asfixiatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: asfixia
  • silabație: -xi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asfixia
  • asfixiere
  • asfixiat
  • asfixiatu‑
  • asfixiind
  • asfixiindu‑
 singular plural
  • asfixiază
  • asfixiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asfixiez
 (să)
  • asfixiez
  • asfixiam
  • asfixiai
  • asfixiasem
a II-a (tu)
  • asfixiezi
 (să)
  • asfixiezi
  • asfixiai
  • asfixiași
  • asfixiaseși
a III-a (el, ea)
  • asfixiază
 (să)
  • asfixieze
  • asfixia
  • asfixie
  • asfixiase
plural I (noi)
  • asfixiem
 (să)
  • asfixiem
  • asfixiam
  • asfixiarăm
  • asfixiaserăm
  • asfixiasem
a II-a (voi)
  • asfixiați
 (să)
  • asfixiați
  • asfixiați
  • asfixiarăți
  • asfixiaserăți
  • asfixiaseți
a III-a (ei, ele)
  • asfixiază
 (să)
  • asfixieze
  • asfixiau
  • asfixiară
  • asfixiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asfixiat, asfixiatăadjectiv

  • 1. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). DLRLC DLRM
    sinonime: sufocat înăbușit
    • format_quote Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. DLRLC
etimologie:

asfixia, asfixiezverb

  • 1. A provoca sau a suferi o asfixie. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: sufoca înnăbuși
    • 1.1. prin extensiune A omorî sau a muri în urma unei asfixii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote S-a asfixiat din lipsă de oxigen. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.