ADORAT, -Ă, adorați, -e, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora.

adorat, ~ă [At: EMINESCU, P. 128/ Pl: ~ați, ~e / E: adora] 1-2 smf, a (Om) extrem de iubit. 3 a Care are un cult pentru cineva sau ceva. 4 a (D. o divinitate) Slăvită. 5 a Cinstit. 6 a Venerat.

*ADORAT, -ATĂ adj. sm. f. p. ADORA: Un chip de-a pururi ~, Cum nu mai au perechi (EMIN.) ; Iartă-mă, adorata mea (VLAH.) ¶¶ contr. NEADORAT.

ADORAT, -Ă, adorați, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora.

ADORAT, -Ă, adorați, -te, adj. Care este iubit pînă la adorare. Un chip de-apururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. EMINESCU, O. I 192. ◊ (Substantivat) Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei. EMINESCU, O. I 154.

ADORAT, -Ă, adorați, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ Venerat, slăvit. – V. adora.

ADORAT, -Ă adj. (adesea s.) Foarte iubit. ♦ Venerat, slăvit. [< adora].

ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.

adora vt [At: NEGRUZZI, S. I 110 / Pzi: ador / E: fr adorer] 1 A iubi pe cineva fără limită. 2 A avea un cult pentru cineva sau ceva. 3 A slăvi o divinitate. 4 A cinsti. 5 A venera.

*ADORA (ador) vb. tr. 1 ⛪ A se închina la Dumnezeu, a slăvi cu smerenie și cu adîncă iubire divinitatea sau cele dumnezeești: trebue să adorăm pe Dumnezeu și numai lui să-i slujim; ~ voința divină ¶ 2 Pr. ext. A slăvi, a cinsti; a iubi cu patimă un lucru: ~ virtutea; ~ muzica; ~ danțul ¶ 3 A iubi cu înfocare pe cineva: Ador pe acest demon, cu ochi mari, cu părul blond (EMIN.) [fr. < lat.].

ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.

ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cei mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau (familiar) pentru ceva. Amîndoi adorau marea. BART, E. 51. Ea asculta cu îngăduință povestele lor și juca cu dînșii preferansul, încît ei o adorau. NEGRUZZI, S. I 110. 2. A slăvi o divinitate, a i se închina cu evlavie mistică. Vechii greci adorau numeroși zei.

ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi o divinitate. – Fr. adorer (lat. lit. adorare).

ADORA vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite. 2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr. adorer, cf. it., lat. adorare].

ADORA vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr. adorer, lat. adorare)

A ADORA ador tranz. 1) A iubi cu patimă. 2) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a venera; a idolatriza; a zeifica; a diviniza. /<fr. adorer, lat. adorare

adorà v. 1. a se închina lui D-zeu; 2. a avea un fel de cult pentru cineva, a iubi cu pasiune: el își adoră copiii.

*adór, a -á, v. tr. (lat. ad-óro, -oráre). Mă închin luĭ Dumnezeŭ. Fig. Iubesc cu pasiune: a adora muzica.

adora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ador, 3 adoră; conj. prez. 1 sg. să ador, 3 să adore

adora (a ~) vb., ind. prez. 3 adoră

adora vb., ind. prez. 1 sg. ador, 3 sg. și pl. adoră

ador, adoră 3.

ADORAT adj. divinizat, idolatrizat, venerat, (înv.) cinstit. (Persoană ~.)

ADORAT adj. divinizat, idolatrizat, venerat, (înv.) cinstit. (Persoană ~.)

ADORA vb. a diviniza, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)

ADORA vb. a diviniza, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)