39 de definiții pentru țintirim

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTIRIM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime.Var.: ținterim, cintirim s. n.] – Din magh. cinterem.

ȚINTIRIM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime.Var.: ținterim, cintirim s. n.] – Din magh. cinterem.

țintirim sn [At: (a. 1628) IORGA, S. D. XII, 281 / V: (reg) țimt~ (Pl: țimtirime), ~ter~, țănter~, țănterin (Pl: țănterine), ~terime sf, ~rin (Pl: ~ine, ~inuri), ~terin (Pl: ~terine, ~terinuri), țenterin (Pl: țenterine), ~tereu (Pl: ~tereuri), ~reu (Pl: ~rei) sm, ~riu (Pl: ~rie), ~rig (Pl: ~rige), ~rimb, ~terimb (S și: țânterimb), ~rimp (Pl: ~rimpe), ~nți~, țimți~ (Pl: țimțirimuri), ~nțirin (Pl: țințirine), ~nțirimb, țițirimb (Pl: țițirimburi, țițirimbe), țitirimb (Pl: țitirimbe), cin~, cinterim, cen~, sin~, sinterim, sintirimb (S și: sântirimb), săntirimb / Pl: ~uri, ~e / E: mg cinterem] 1-2 (Reg) Cimitir (mic) lângă biserică. 3 (Reg; pex) Cimitir. 4 (Reg; rar) Cavou. 5 (Îvr) Loc de mormânt. 6 (Reg; îcs) D-a ~u Oină1.

ȚINTIRIM, țintirimuri, s. n. (Transilv., Mold.) Cimitir. Mormîntul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n-avea nici un semn și nici o floare. SADOVEANU, O. VIII 125. Mă duc acolo-n țintirimul unde-n poleiul alb al lunii, Sub cruci de lemn slăbit de vremuri, își dorm odihna lor străbunii. GOGA, C. P. 12. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69. – Variante: ținterim (CREANGĂ, A. 142, RUSSO, S. 100), cintirim (NEGRUZZI, S. II 77) s. n.[1]

  1. Pentru varianta cintirim nu există intrare în dicționar. — gall

ȚINTIRIM ~uri n. reg. v. CIMITIR. /<ung. cinterem

ȚINTIRIM s.n. (Mold.) Cimitir. Să-l ducă în țintirimul sfîntului apostol Luca sâ-l îngroape. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Astădzi ucigașii de oameni în țintirimurile besearecii scăpînd, hălăduiescu de răscumpărarea giudecătii. NCCD, 474; cf. DOSOFTEI, VS, apud TEW. Variante: ținterim (DOSOFTEI, VS, apud TEM'). Etimologie: magh. cinterem.

țintirím m., pl. e și urĭ (ung. cinterem. V. cimitir). Trans. Mold. Cimitir.

CINTIRIM s. n. v. țintirim.

ȚINTERIM s. n. v. țintirim.

țintirimp[1] sn vz țintirim corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: țintiripm LauraGellner

ținterim n. Mold. Tr. cimitir: și ținterimul singur cu strâmbe cruci veghiază EM. [Ung. CENTEREM (din lat. COEMETERIUM)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!țintirim (reg.) s. n., pl. țintirimuri

țintirim (reg.) s. n., pl. țintirimuri/țintirime

țintirim s. n., pl. țintirimuri/țintirime

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țintirim (țintirimuri), s. n. – Cimitir. – Var. ținterim. Lat. coementerium, cf. cimitir, prin intermediul mag. cinterem (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Gáldi, Dict., 97; cf. Miklosich, Fremdw., 81).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țintirim, țintirimuri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.n – (reg.) Cimitirul din apropierea bisericii (Țiplea, 1906; Bud, 1908). „Țînt’irim se numește cel de la biserică” (ALRRM, 1969: 243; Giulești); „Țînt’irim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (idem; Berbești). „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco, 1990: 53). (Trans., Maram. și Bucovina.). Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). ♦ Cel mai cunoscut țintirim din Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, operă (parțială) a artistului Ioan Stan Pătraș (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troițe) de lemn, pictate în culori vii (se remarcă „albastrul de Săpânța”), pe care sunt incizate texte (poeme) de factură satirică referitoare la viața și activitatea celui decedat: „Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile cu soție. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am șezut / Și de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, / Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moșu a trăit 74 de ani, baba 76 (1950)”. – Din magh. cinterem „cimitir” (Densusianu, Galdi, Miklosich, cf. DER; DEX, MDA) < lat. coementerium (DER).

țintirim, -uri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.m. – Cimitirul din apropierea bisericii (Țiplea 1906; Bud 1908). ALR (1969: 243): „Țînt’irim se numește cel de la biserică” (Giulești); „Țînt’irim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (Berbești). „Dacă e afară din sat se numește temeteu” (Țiplea 1906). „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco 1990: 53). Termenul e atestat în Trans., Maram. și Bucovina. ♦ Cel mai cunoscut țintirim din Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, operă (parțială) a artistului Ioan Stan Pătraș (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troițe) de lemn, pictate în culori vii (se remarcă „albastrul de Săpânța”), pe care sunt incizate texte (poeme) de factură satirică referitoare la viața și activitatea celui decedat: „Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile cu soție. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am șezut / Și de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, / Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moșu a trăit 74 de ani, baba 76 (1950)”. – Lat. coementerium, prin intermediul magh. cinterem (Densusianu).

Intrare: țintirim
țintirim1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintirim
  • țintirimul
  • țintirimu‑
plural
  • țintirimuri
  • țintirimurile
genitiv-dativ singular
  • țintirim
  • țintirimului
plural
  • țintirimuri
  • țintirimurilor
vocativ singular
plural
țintirim2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintirim
  • țintirimul
  • țintirimu‑
plural
  • țintirime
  • țintirimele
genitiv-dativ singular
  • țintirim
  • țintirimului
plural
  • țintirime
  • țintirimelor
vocativ singular
plural
țițirimb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țințirin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țințirim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țintirimp
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țintirimb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țitirimb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țintirig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țintiriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țințirimb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țintireu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ținterime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țintirin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ținterimb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țimtirim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cintirim2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintirim
  • cintirimul
  • cintirimu‑
plural
  • cintirime
  • cintirimele
genitiv-dativ singular
  • cintirim
  • cintirimului
plural
  • cintirime
  • cintirimelor
vocativ singular
plural
ținterin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cintirim1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintirim
  • cintirimul
  • cintirimu‑
plural
  • cintirimuri
  • cintirimurile
genitiv-dativ singular
  • cintirim
  • cintirimului
plural
  • cintirimuri
  • cintirimurilor
vocativ singular
plural
țintereu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țenterin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țănterin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țănterim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ținterim1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținterim
  • ținterimul
  • ținterimu‑
plural
  • ținterimuri
  • ținterimurile
genitiv-dativ singular
  • ținterim
  • ținterimului
plural
  • ținterimuri
  • ținterimurilor
vocativ singular
plural
ținterim2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținterim
  • ținterimul
  • ținterimu‑
plural
  • ținterime
  • ținterimele
genitiv-dativ singular
  • ținterim
  • ținterimului
plural
  • ținterime
  • ținterimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țintirim, țintirimurisubstantiv neutru

  • 1. regional Cimitir. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cimitir
    • format_quote Mormîntul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n-avea nici un semn și nici o floare. SADOVEANU, O. VIII 125. DLRLC
    • format_quote Mă duc acolo-n țintirimul unde-n poleiul alb al lunii, Sub cruci de lemn slăbit de vremuri, își dorm odihna lor străbunii. GOGA, C. P. 12. DLRLC
    • format_quote Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.