Definiția cu ID-ul 512870:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
țintirim (țintirimuri), s. n. – Cimitir. – Var. ținterim. Lat. coementerium, cf. cimitir, prin intermediul mag. cinterem (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Gáldi, Dict., 97; cf. Miklosich, Fremdw., 81).