31 de definiții pentru cimitir țintirim țintirim cintirim cintirim ținterim ținterim

cimitír sn [At: MINEIUL (1776), 162 2/1 / V: (înv) chimitérion, chi~, chimitíriu, ~tér / Pl: ~e / E: ngr ϰοιμητᾶριον, it cimitero] Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții Si: (reg) comoară, dormir, grădina-morților, îngropelniță, pițigăi, progadie, țintirim.

CIMITÍR, cimitire, s. n. Loc (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim. – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.

CINTIRÍM s. n. v. țintirim.

ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime.Var.: ținterím, cintirím s. n.] – Din magh. cinterem.

CIMITÍR, cimitire, s. n. Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.

CINTIRÍM s. n. v. țintirim.

ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir. [Pl. și: țintirime.Var.: ținterím, cintirím s. n.] – Din magh. cinterem.

CIMITÍR, cimitire, s. n. Loc unde se îngroapă morții. în fiecare zi mergea la cimitir. BART, E. 259. Se-mbracă cimitirul în noapte, ca-ntr-o haină. MACEDONSKI, O. I 50. Se duce... la cimitir, la mormîntul unui frate. ȘEZ. III 116. ◊ Fig. Un cimitir de mașini stricate.

ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Transilv., Mold.) Cimitir. Mormîntul ei, ca al tuturor în tristele noastre țintirimuri, n-avea nici un semn și nici o floare. SADOVEANU, O. VIII 125. Mă duc acolo-n țintirimul unde-n poleiul alb al lunii, Sub cruci de lemn slăbit de vremuri, își dorm odihna lor străbunii. GOGA, C. P. 12. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69. – Variante: ținterím (CREANGĂ, A. 142, RUSSO, S. 100), cintirím (NEGRUZZI, S. II 77) s. n.

cimitír s. n., pl. cimitíre

țintirím (reg.) s. n., pl. țintirímuri/țintiríme

cimitír s. n., pl. cimitíre

țintirím s. n., pl. țintirímuri/țintiríme

CIMITÍR s. (rar) necropolă, (reg.) îngropelniță, margine, morminte (pl.), (Ban.) avlie, (prin Transilv.) comoară, (Ban.) morțărie, (prin Transilv.) pițigăi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progadie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. și Maram.) temeteu, (Mold.) țintirim, (înv.) grobiște.

ȚINTIRÍM s. v. cimitir.

cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019.

țintirím (țintirimuri), s. n. – Cimitir. – Var. ținterim. Lat. coementerium, cf. cimitir, prin intermediul mag. cinterem (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Gáldi, Dict., 97; cf. Miklosich, Fremdw., 81).

CIMITÍR ~e n. Loc special unde se îngroapă morții; țintirim. ~ul eroilor.~ de mașini loc rezervat pentru depozitarea vehiculelor ieșite din uz. /<ngr. kimitírion, it. cimitero

ȚINTIRÍM ~uri n. reg. v. CIMITIR. /<ung. cinterem

cimitir n. locul îngrădit unde se îngroapă morții.

ținterim n. Mold. Tr. cimitir: și ținterimul singur cu strâmbe cruci veghiază EM. [Ung. CENTEREM (din lat. COEMETERIUM)].

cimitír și (maĭ vechĭ) chimitir n., pl. e (ngr. kimitiri [d. vgr. koimetérion, „loc de zăcut”], modificat după lat. coemeterium, mlat. cimeterium, cimiterium; it. cimitero, -terio, fr. cimetière; vsl. cimeterŭ, pol. cmentarz; ung. cinterem [de unde mold. țintirim]). Loc de îngropat morțiĭ. – În Trans. și pográdie.

țintirím m., pl. e și urĭ (ung. cinterem. V. cimitir). Trans. Mold. Cimitir.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIMITÍR s. (rar) necrópolă, (reg.) îngropélniță, márgine, mormínte (pl.), (Ban.) avlíe, (prin Transilv.) comoáră, (Ban.) morțăríe, (prin Transilv.) pițigắi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progádie, (prin sudul Transilv.) stobór, (Transilv. și Maram.) temetéu, (Mold.) țintirím, (înv.) gróbiște.

țintirím, țintirimuri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.n – (reg.) Cimitirul din apropierea bisericii (Țiplea, 1906; Bud, 1908). „Țînt’irim se numește cel de la biserică” (ALRRM, 1969: 243; Giulești); „Țînt’irim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (idem; Berbești). „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco, 1990: 53). (Trans., Maram. și Bucovina.). Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). ♦ Cel mai cunoscut țintirim din Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, operă (parțială) a artistului Ioan Stan Pătraș (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troițe) de lemn, pictate în culori vii (se remarcă „albastrul de Săpânța”), pe care sunt incizate texte (poeme) de factură satirică referitoare la viața și activitatea celui decedat: „Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile cu soție. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am șezut / Și de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, / Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moșu a trăit 74 de ani, baba 76 (1950)”. – Din magh. cinterem „cimitir” (Densusianu, Galdi, Miklosich, cf. DER; DEX, MDA) < lat. coementerium (DER).

țintirím, -uri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.m. – Cimitirul din apropierea bisericii (Țiplea 1906; Bud 1908). ALR (1969: 243): „Țînt’irim se numește cel de la biserică” (Giulești); „Țînt’irim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (Berbești). „Dacă e afară din sat se numește temeteu” (Țiplea 1906). „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco 1990: 53). Termenul e atestat în Trans., Maram. și Bucovina. ♦ Cel mai cunoscut țintirim din Maramureș este Cimitirul Vesel din Săpânța, operă (parțială) a artistului Ioan Stan Pătraș (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troițe) de lemn, pictate în culori vii (se remarcă „albastrul de Săpânța„), pe care sunt incizate texte (poeme) de factură satirică referitoare la viața și activitatea celui decedat: „Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile cu soție. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am șezut / Și de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, / Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moșu a trăit 74 de ani, baba 76 (1950)”. – Lat. coementerium, prin intermediul magh. cinterem (Densusianu).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cimitir de elefanți expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflați la sfârșitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituție care angajează persoane destituite din funcții importante în alte instituții.

Intrare: cimitir
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cimitir cimitirul
plural cimitire cimitirele
genitiv-dativ singular cimitir cimitirului
plural cimitire cimitirelor
vocativ singular
plural
cintirim (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cintirim cintirimul
plural cintirime cintirimele
genitiv-dativ singular cintirim cintirimului
plural cintirime cintirimelor
vocativ singular
plural
cintirim (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cintirim cintirimul
plural cintirimuri cintirimurile
genitiv-dativ singular cintirim cintirimului
plural cintirimuri cintirimurilor
vocativ singular
plural
țintirim (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țintirim țintirimul
plural țintirime țintirimele
genitiv-dativ singular țintirim țintirimului
plural țintirime țintirimelor
vocativ singular
plural
țintirim (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țintirim țintirimul
plural țintirimuri țintirimurile
genitiv-dativ singular țintirim țintirimului
plural țintirimuri țintirimurilor
vocativ singular
plural
ținterim (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ținterim ținterimul
plural ținterimuri ținterimurile
genitiv-dativ singular ținterim ținterimului
plural ținterimuri ținterimurilor
vocativ singular
plural
ținterim (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ținterim ținterimul
plural ținterime ținterimele
genitiv-dativ singular ținterim ținterimului
plural ținterime ținterimelor
vocativ singular
plural