22 de definiții pentru împinge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPINGE, împing, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.

ÎMPINGE, împing, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.

împinge2 vt [At: DR III, 734 / Pzi: împing / Ps: ~nsei / Par: ~ins / E: ml *impendo, -ere] A plăti.

împinge1 [At: PSALT. SCH. 186/6 / V: ~pân~, ~pen~ / Pzi: împing / Ps: ~nsei (înv) ~inșu / Par: -ins / E: ml *impingo, -ere] 1 vt A mișca prin forță ceva sau pe cineva schimbându-i poziția în direcția dorită. 2 vt A face să avanseze. 3 vt (Fig) A face să se producă un fenomen. 4 vt A muta ceva din loc fără violență. 5 vrr A se lupta. 6 vr A-și face loc într-o mulțime. 7 vrr (Îe) A se ~ cu vorba A se îndemna. 8 vi A apăsa cu putere, a se lăsa cu toată greutatea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 9 vi (Îe) A ~ Ia roată cu cineva A ajuta pe cineva. 10 vi A merge din greu. 11 vt (Prt) A interveni pentru cineva ca să ajungă, din punct de vedere social, la o situație nemeritată. 12 vt (Înv) A dovedi. 13 vt (Fig) A respinge. 14 vt (Fig) A izgoni. 15 vt (Fig) A îndemna pe cineva spre ceva. 16 vt (Fig) A sili pe cineva să facă ceva. 17 vt (Îe) A ~ păcatul (sau păcatele, sau dracul, ori mititelul) să facă ceva A face ceva regretabil. 18 vt (Fig) A determina pe cineva soarta, destinul, condițiile obiective să ajungă într-o anumită situație. 19 vt A duce, a purta până departe. 20 vr A se înghesui pentru a putea înainta. 21 vt A îmbrânci. 22 vt (Reg) A cheltui. 23 vt A plăti. 24 vt (Îlv) A ~ bani (cuiva) A mitui (pe cineva).

ÎMPINGE, împing, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa, a muta (pe cineva sau ceva) din loc, exercitînd o apăsare. Observînd că o carte din bibliotecă ieșea din rînd afară, o împinsei înăuntru. ARGHEZI, P. T. 153. A deschis apoi fereastra, și pe colțuroasa stîncă, Hohotind, a-mpins cadavrul în prăpastia adîncă. COȘBUC, P. I 121. Vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. CREANGĂ, O. A. 295. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. ◊ Fig. Nu eroii, nu personalitățile creează istoria, ci poporul împinge înainte istoria și creează eroi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 36. Spune, femeie, dacă-ți mai vine să mori, cînd feciorii tăi... împing lumea înainte. DAVIDOGLU, M. 96. ◊ Absol. Împinge, răstoarnă și dă năvală drept în odaia lui. GHICA, S. A. 31. ♦ Fig. A înălța, a întinde. Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile, învălite în codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. Acolo cînd am ajuns Și în poartă am împins, Doru m-o văzut ș-o rîs. ȘEZ. II 9. ◊ Fig. Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gît. CAMIL PETRESCU, U. N. 311. ♦ A duce, a purta. Măria-sa Alexandru și-a împins steagurile pînă la un loc ce se chema Dumbrava Mestecănișului. SADOVEANU, F. J. 759. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104. ♦ Fig. (Adesea peiorativ) A ajuta (pe cineva) să ajungă la o situație. ◊ Expr. A împinge (cuiva) bani = a mitui (pe cineva). După ce mi-au luat fetița, n-am stat cu mînile-n sîn... am împins bani comandanților de jandarmi. CAMILAR, N. II 168. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. În drum spre casă, argatul trecu pe la chiabur, împins de grija vițelușului. MIHALE, O. 503. Eu te voi împinge tot spre adevăr. ISPIRESCU, U. 23. Se simți... înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ Expr. A-l împinge (pe cineva) păcatul (sau păcatele) să (sau de...) v. păcat. 3. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte; a se îngrămădi, a-și face loc. Soldații... se împing către Serdici. SAHIA, N. 120. ♦ Tranz. A îmbrînci. Nu mă-mpinge... că amețesc. CARAGIALE, O. I 120. ◊ Refl. reciproc. Și pe gios se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. ALECSANDRI, P. P. 146. 4. Tranz. Fig. (Învechit) A respinge, a nu primi, a îndepărta de la sine. Ștefan, împingînd aceste condiții înjositoare, armia otomană nu mai întîrziă de a intra în Principat. ARHIVA R. I 106. – Forme gramaticale: perf. s. împinsei, part. împins.

A SE ÎMPINGE mă împing intranz. pop. A-și face loc (înainte) înghesuindu-se sau dând brânci. /<lat. impingere

A ÎMPINGE împing tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forțe de apăsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face să se miște prin acțiunea bruscă și puternică a brațelor. ~ pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forța, îndesând (într-un spațiu limitat); a bucși. ~ hainele în valiză.~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acțiune). ~ la revoltă. 5) fig. (persoane) A ajuta să ajungă (la o situație nemeritată). /<lat. impingere

împinge v. 1. a urni din loc, a da înainte: a împinge carul; 2. fig. a îmboldi: a împinge la muncă. [Lat. IMPINGERE].

1) împíng, -píns, a -pínge v. tr. (lat. im-pĭngĕre, -pactum, a împinge, d. pángere, a înfige, rudă cu pagină, propag, compact, pact și vgr. pégnymi, înțepenesc, încheg, pektós, închegat [V. piftie]; it. impingere și impignere, pv. empenher, vfr. empeindre, cat. empenyer). Fac să înainteze exercitînd o presiune: locomotiva mișcă vagoanele saŭ trăgîndu-le, saŭ împingîndu-le. Îmbrîncesc, izbesc: servitoriĭ l-aŭ împins afară pe acel obraznic. Fig. Îndemn: a împinge pe cineva la muncă. – Vechĭ ping (pin afereză din împing saŭ lat. *pingo, refăcut din impingo).

2) împíng, -píns, -pínge v. tr. (maĭ vechĭ împeng, d. lat. im-péndere, a cheltui, a sacrifica, a plăti, ca încing 2 d. incéndere. V. pre-ping). Vechĭ. Adeveresc, dovedesc: cele ce nu le putea împenge (Cod. Vor. 66, 7). Azĭ (Dac. 3, 734). Plătesc o sumă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împing, 3 sg. împinge, perf. s. 1 sg. împinsei, 1 pl. împinserăm, m.m.c.p. 1 pl. împinseserăm; conj. prez. 1 sg. să împing, 3 să împingă; ger. împingând; part. împins

împinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împing, perf. s. 1 sg. împinsei, 1 pl. împinserăm; part. împins

împinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împing, perf. s. 1 sg. împinsei, 1 pl. împinserăm; part. împins

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPINGE vb. v. alunga, goni, izgoni, îndemna, respinge, stimula.

ÎMPINGE vb. 1. v. îmbrânci. 2. v. mâna. 3. v. antrena.

ÎMPINGE vb. 1. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi. (Nu vă mai ~ atîta!) 2. a antrena, a tîrî. (Îl ~ în acțiuni nesăbuite.)

împinge vb. v. ALUNGA. GONI. IZGONI. ÎNDEMNA. RESPINGE. STIMULA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împinge (împing, împins), vb.1. A mișca, a deplasa din loc exercitînd o apăsare. – 2. A face să înainteze, să progreseze. – 3. A face favoruri. – 4. A îmboldi, a incita, a mișca. – 5. (Înv.) A respinge. – Mr. pingu, pimșu, pimtu. Lat. impĭngĕre (Pușcariu 788; Candrea-Dens., 1391; REW 4309; DAR), cf. it. (im)pingere (calabr. mpingere), prov. empenher, v. fr. empeindre, cat. empenyer. Var. pinge, foarte rară, nu este reprezentantă directă a lat. pingere, ci a rezultat cu afereză de la (m)pinge.Der. împingător, adj. (stimulant, incitant; instigator); împinsătură, s. f. (împingere; apăsare). DAR, urmîndu-l pe Giuglea, Dacor., III, 734, consideră că împinge „a cheltui”, „a face eforturi economice” reprezintă lat. impendĕre, cu aceeași confuzie ca încinde-încinge; însă ex. aduse nu sînt convingătoare, și se explică mai bine prin lat. impĭngĕre.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

Intrare: împinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împinge
  • ‑mpinge
  • împingere
  • ‑mpingere
  • împins
  • ‑mpins
  • împinsu‑
  • ‑mpinsu‑
  • împingând
  • ‑mpingând
  • împingându‑
  • ‑mpingându‑
singular plural
  • împinge
  • ‑mpinge
  • împingeți
  • ‑mpingeți
  • împingeți-
  • ‑mpingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împing
  • ‑mping
(să)
  • împing
  • ‑mping
  • împingeam
  • ‑mpingeam
  • împinsei
  • ‑mpinsei
  • împinsesem
  • ‑mpinsesem
a II-a (tu)
  • împingi
  • ‑mpingi
(să)
  • împingi
  • ‑mpingi
  • împingeai
  • ‑mpingeai
  • împinseși
  • ‑mpinseși
  • împinseseși
  • ‑mpinseseși
a III-a (el, ea)
  • împinge
  • ‑mpinge
(să)
  • împingă
  • ‑mpingă
  • împingea
  • ‑mpingea
  • împinse
  • ‑mpinse
  • împinsese
  • ‑mpinsese
plural I (noi)
  • împingem
  • ‑mpingem
(să)
  • împingem
  • ‑mpingem
  • împingeam
  • ‑mpingeam
  • împinserăm
  • ‑mpinserăm
  • împinseserăm
  • ‑mpinseserăm
  • împinsesem
  • ‑mpinsesem
a II-a (voi)
  • împingeți
  • ‑mpingeți
(să)
  • împingeți
  • ‑mpingeți
  • împingeați
  • ‑mpingeați
  • împinserăți
  • ‑mpinserăți
  • împinseserăți
  • ‑mpinseserăți
  • împinseseți
  • ‑mpinseseți
a III-a (ei, ele)
  • împing
  • ‑mping
(să)
  • împingă
  • ‑mpingă
  • împingeau
  • ‑mpingeau
  • împinseră
  • ‑mpinseră
  • împinseseră
  • ‑mpinseseră
împânge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împenge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împinge, împingverb

  • 1. tranzitiv A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Observînd că o carte din bibliotecă ieșea din rînd afară, o împinsei înăuntru. ARGHEZI, P. T. 153. DLRLC
    • format_quote A deschis apoi fereastra, și pe colțuroasa stîncă, Hohotind, a-mpins cadavrul în prăpastia adîncă. COȘBUC, P. I 121. DLRLC
    • format_quote Vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. CREANGĂ, O. A. 295. DLRLC
    • format_quote El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote figurat Nu eroii, nu personalitățile creează istoria, ci poporul împinge înainte istoria și creează eroi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 36. DLRLC
    • format_quote figurat Spune, femeie, dacă-ți mai vine să mori, cînd feciorii tăi... împing lumea înainte. DAVIDOGLU, M. 96. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Împinge, răstoarnă și dă năvală drept în odaia lui. GHICA, S. A. 31. DLRLC
    • 1.1. figurat Întinde, înălța. DLRLC
      • format_quote Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile, învălite în codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acolo cînd am ajuns Și în poartă am împins, Doru m-o văzut ș-o rîs. ȘEZ. II 9. DLRLC
      • format_quote figurat Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gît. CAMIL PETRESCU, U. N. 311. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: duce purta
    • format_quote Măria-sa Alexandru și-a împins steagurile pînă la un loc ce se chema Dumbrava Mestecănișului. SADOVEANU, F. J. 759. DLRLC
    • format_quote S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. SADOVEANU, O. VII 104. DLRLC
    • 2.1. figurat adesea peiorativ A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat Îmboldi, îndemna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În drum spre casă, argatul trecu pe la chiabur, împins de grija vițelușului. MIHALE, O. 503. DLRLC
    • format_quote Eu te voi împinge tot spre adevăr. ISPIRESCU, U. 23. DLRLC
    • format_quote Se simți... înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
    • format_quote expresie A-l împinge (pe cineva) păcatul (?) (sau păcatele (?)) (sau de)... DLRLC
  • 4. reflexiv A se înghesui pentru a putea merge înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soldații... se împing către Serdici. SAHIA, N. 120. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv Îmbrânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbrânci
      • format_quote Nu mă-mpinge... că amețesc. CARAGIALE, O. I 120. DLRLC
      • format_quote reflexiv reciproc Și pe gios se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. ALECSANDRI, P. P. 146. DLRLC
  • 5. tranzitiv învechit Alunga, izgoni. DEX '09 DEX '98
    • 5.1. figurat A nu accepta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: respinge
      • format_quote Ștefan, împingînd aceste condiții înjositoare, armia otomană nu mai întîrziă de a intra în Principat. ARHIVA R. I 106. DLRLC
  • 6. intranzitiv regional Cheltui. DEX '09 DEX '98
    sinonime: cheltui
    • 6.1. tranzitiv Plăti. DEX '09 DEX '98
      sinonime: plăti
      • chat_bubble A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: mitui
        • format_quote După ce mi-au luat fetița, n-am stat cu mînile-n sîn... am împins bani comandanților de jandarmi. CAMILAR, N. II 168. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.