PERSECUTA, persecut, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.

persecuta vt [At: NEGULICI / Pzi: persecut și (înv) ~tez / E: fr persécuter] 1 (C. i. oameni) A urmări cu perseverență și pe nedrept pentru a pricinui un rău Si: a asupri, a oropsi, a prigoni. 2 (Cu sens atenuat) A provoca necazuri, neajunsuri Si: a nedreptăți. 3 A urmări cu perseverență, deranjând, incomodând. 4-5 (A aprecia sau) a recompensa munca sau calitățile cuiva mai puțin decât pe ale altcuiva de valoare egală sau mai mică Si: a defavoriza.

PERSECUTA, persecut, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.

PERSECUTA, persecut, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva pe nedrept, prigonindu-l, nedreptățindu-l, provocîndu-i neajunsuri. Mă persecuta la matematică. Adică, la drept vorbind, nu mă prea persecuta el, cît ne prea învățam eu. C. PETRESCU, C. V. 104. Prin clasa a treia se plîngea că-l persecută profesorii. REBREANU, I. 61. Mulți oameni mari și buni, Lumei folositori au trecut de nebuni; Au fost persecutați în vreme ce-au trăit, Și foarte lăudați După ce au murit. ALEXANDRESCU, M. 182.

PERSECUTA vb. I. tr. A urmări pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. [P.i. persecut. / < fr. persécuter].

PERSECUTA vb. tr. a urmări perseverent pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. (< fr. persécuter)

A PERSECUTA persecut tranz. 1) (persoane) A urmări insistent, pricinuind neplăceri; a prigoni. 2) fig. (despre idei, sentimente, amintiri) A urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina. /<fr. persécuter

persecutà v. 1. a urmări pe nedrept și cu violență; 2. a importuna: mă persecută cu complimentele sale.

*persecút, a -á v. tr. (fr. persécuter, d. lat. pérsequor, persecutus sum. V. execut). Prigonesc, urmăresc ca să fac răŭ: Nerone ĭ-a persecutat pe creștinĭ. Fam. Importunez, plictisesc: nu mă maĭ persecuta cu cererile tăle!

persecuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. persecut, 2 sg. persecuți, 3 persecută; conj. prez. 1 sg. să persecut, 3 să persecute

persecuta (a ~) vb., ind. prez. 3 persecută

persecuta vb., ind. prez. 1 sg. persecut, 3 sg. și pl. persecută

PERSECUTA vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strâmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. v. oprima. 3. v. obseda.

PERSECUTA vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 3. a chinui, a frămînta, a obseda, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gînd.)