16 definiții pentru oloi (ulei)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLOI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

OLOI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloi2 sn [At: N. TEST. (1648) 191v/9 / V: (reg) ul~ / Pl: ~uri / E: mg olaj] 1 (Îvp) Ulei. 2 (Reg; îs) ~ de lemn Untdelemn. 3 (Reg; îs) ~ de lampă Petrol. 4 (Rar) Vopsea de ulei.

OLOI, oloiuri, s. n. (Regional) Ulei. Își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297. Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176. ♦ Vopsea de ulei. Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58.

OLOI ~uri n. pop. v. ULEI. /ung. olaj

olóĭ n., pl. urĭ (ung. olaj. V. uleĭ 1). Est. Uleĭ.

oloiu n. Mold. uleiu: un portret zugrăvit în oloiu EM. [Rut. OLOĬ = rus. OLEĬ].

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oloi3 (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

oloi2 (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

ulei2 (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

ulei1 (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oloi, oloiuri, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALRRM, 1971: 330). – Din magh. olaj „ulei” (Scriban; Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

oloi, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALR 1971: 330). – Din sl. olej.

Intrare: oloi (ulei)
oloi1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oloi
  • oloiul
  • oloiu‑
plural
  • oloiuri
  • oloiurile
genitiv-dativ singular
  • oloi
  • oloiului
plural
  • oloiuri
  • oloiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oloi, oloiurisubstantiv neutru

  • 1. învechit popular Ulei, untdelemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297. DLRLC
    • format_quote Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. DLRLC
    • format_quote Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176. DLRLC
    • 1.1. rar Vopsea de ulei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.