opțiuni
  • info

9 definiții pentru năbădaică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂBĂDAICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1[1] + suf. -aică.

  1. Trimiterea nu e corectă, nu există intrare cu indice 1, substantivul năbădăi fiind menționat cu formă de singular. — gall

năbădaică sf [At: RUSSO, S. 103 / V: ~pă~ / Pl: ~dăici, ~dăice / E: năbădaie + -că] (Reg; mpl) 1 Năbădaie (3). 2 Acces de furie. 3 Capricii.

NĂBĂDAICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică.

NĂBĂDAICĂ, năbădăici, s. f. (Învechit și regional, mai ales la pl.) 1. Spaimă, frică. 2. Furie, mînie. V. năbădăi1. Ei! apoi să nu te apuce șaptezăci de năbădăici? ALECSANDRI, T. I 113. 3. Epilepsie. Tremura, sărmanu, ca de năbădăici. ALECSANDRI, T. 47. 4. (La sg.) Drac, diavol. Naiba, năbădaica... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. RUSSO, S. 103. – Pl. și: năbădăice (ALECSANDRI, T. 366). – Variantă: năpădaică (ȘEZ. VII 135) s. f.

năpădaică sf vz năbădaică

NĂPĂDAICĂ s. f. v. năbădaică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năbădaică (reg.) (desp. -dai-) s. f., g.-d. art. năbădăicii; pl. năbădăici

năbădaică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. năbădăicii; pl. năbădăici

năbădaică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. năbădăicii; pl. năbădăici

Intrare: năbădaică
năbădaică substantiv feminin
  • silabație: -dai-că info
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năbădaică
  • năbădaica
plural
  • năbădăici
  • năbădăicile
genitiv-dativ singular
  • năbădăici
  • năbădăicii
plural
  • năbădăici
  • năbădăicilor
vocativ singular —
plural —
năpădaică substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpădaică
  • năpădaica
plural
  • năpădăici
  • năpădăicile
genitiv-dativ singular
  • năpădăici
  • năpădăicii
plural
  • năpădăici
  • năpădăicilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năbădaică, năbădăicisubstantiv feminin

regional mai ales la plural
  • 1. Frică, spaimă. DLRLC
    sinonime: frică spaimă
  • 2. Acces de furie, de mânie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: furie mânie
    • format_quote Ei! apoi să nu te apuce șaptezăci de năbădăici? ALECSANDRI, T. I 113. DLRLC
  • 3. (Criză de) epilepsie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: epilepsie
    • format_quote Tremura, sărmanu, ca de năbădăici. ALECSANDRI, T. 47. DLRLC
  • 4. (la) singular Diavol, drac. DLRLC
    sinonime: diavol drac
    • format_quote Naiba, năbădaica... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. RUSSO, S. 103. DLRLC
  • comentariu Plural și: năbădăice. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.