11 definiții pentru copilandru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil1 + suf. -andru.

COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil1 + suf. -andru.

copilandru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil1 + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: copilandric (2).

COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență (cam între 12 și 16 ani). A clătit din cap cu îndoială și a privit lung la copilandru. SADOVEANU, M. C. 23. Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, V. 85. Spuse că n-a văzut om de cînd era copilandru. ISPIRESCU, L. 101. ◊ Fig. (Adjectival) Naiv, nepriceput, neștiutor. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunerecul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19.

COPILANDRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Băiat (fată) aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență. /copil + suf. ~andru

copilandru m. copil mare (până la 20 de ani).

copilándru m.. (d. copil). Fam. Copil maĭ mare, băĭetan aproape flăcăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii

copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii

copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPILANDRU s. băietan, băiețandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

Intrare: copilandru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilandru
  • copilandrul
  • copilandru‑
plural
  • copilandri
  • copilandrii
genitiv-dativ singular
  • copilandru
  • copilandrului
plural
  • copilandri
  • copilandrilor
vocativ singular
  • copilandrule
  • copilandre
plural
  • copilandrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copilandru, copilandrisubstantiv masculin

  • 1. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență (cam între 12 și 16 ani). DEX '09 DLRLC
    • format_quote A clătit din cap cu îndoială și a privit lung la copilandru. SADOVEANU, M. C. 23. DLRLC
    • format_quote Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, V. 85. DLRLC
    • format_quote Spuse că n-a văzut om de cînd era copilandru. ISPIRESCU, L. 101. DLRLC
etimologie:
  • copil + sufix -andru. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.