14 definiții pentru constata

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTATA, constat, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

CONSTATA, constat, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

constata vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / Pzi: constat / E: fr constater] 1 A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt etc. 2 A consemna într-un act scris. 3 A remarca.

CONSTATA, constat, vb. I. Tranz. A stabili starea unui lucru, realitatea, adevărul unui fapt. Pînă să mă-nvrednicesc a primi o vizită a d-tale (pe care...constat că o cam prea întîrzii), rogu-te... CARAGIALE, O.VII 182. Voi... cătați defecte în scrierile mele și intonați fanfare cînd constatați în ele greșeli, imagini slabe. ALECSANDRI, O. 264.

CONSTATA vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constat. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur].

CONSTATA vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare)

A CONSTATA constat tranz. (adevărul, realitatea) A identifica prin experiență directă ca fiind real sau adevărat; a stabili. /<fr. constater

constatà v. 1. a stabili adevărul unui fapt; 2. a consemna într’un act.

*constát, a v. tr. (fr. constater, it. constatáre, d. lat. constat, se știe, care vine d. con-stare, a fi cert, a se ști că e așa). Stabilesc existența unuĭ fapt: Pasteur a constatat existența microbilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

constata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. constat, 2 sg. constați, 3 consta; conj. prez. 1 sg. să constat, 3 să constate

constata (a ~) vb., ind. prez. 3 consta

constata vb., ind. prez. 1 sg. constat, 3 sg. și pl. consta

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSTATA vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)

CONSTATA vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)

Intrare: constata
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • constata
  • constatare
  • constatat
  • constatatu‑
  • constatând
  • constatându‑
singular plural
  • consta
  • constatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • constat
(să)
  • constat
  • constatam
  • constatai
  • constatasem
a II-a (tu)
  • constați
(să)
  • constați
  • constatai
  • constatași
  • constataseși
a III-a (el, ea)
  • consta
(să)
  • constate
  • constata
  • constată
  • constatase
plural I (noi)
  • constatăm
(să)
  • constatăm
  • constatam
  • constatarăm
  • constataserăm
  • constatasem
a II-a (voi)
  • constatați
(să)
  • constatați
  • constatați
  • constatarăți
  • constataserăți
  • constataseți
a III-a (ei, ele)
  • consta
(să)
  • constate
  • constatau
  • constata
  • constataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

constata, constatverb

  • 1. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pînă să mă-nvrednicesc a primi o vizită a d-tale (pe care... constat că o cam prea întîrzii), rogu-te... CARAGIALE, O.VII 182. DLRLC
    • format_quote Voi... cătați defecte în scrierile mele și intonați fanfare cînd constatați în ele greșeli, imagini slabe. ALECSANDRI, O. 264. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.