BOLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boaltă s. f.] – Din sb. bolta, magh. bolt.

boltă sf [At: (a. 1643) IORGA, D. B. 75 / V: (îvp) boal~, (reg) ~ldă, (îvr) bolt sn, bold sn / Pl: ~lți, ~e / E: srb bolta, mg bolt] 1 Construcție cu partea superioară în formă de semicerc sau numai bombată. 2 Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. 3 Construcție de lemn sau metalică în formă de arc, pe care se sprijină plante agățătoare. 4 (Fig) Arc de verdeață format de ramurile copacilor. 5 Ghirlandă de flori în formă de arc. 6 (Înv) Înfoiere. 7 (Îs) ~ta cerului sau ~ cerească Cer². 8 (Îs) Cheie de ~ Piatra din mijlocul unei bolți (1) zidite, care le susține pe celelalte. 9 (Fig; îas) Partea cea mai importantă a unui lucru. 10 (Reg) Salbă de monede, pe care o poartă fetele pe cap. 11 (Înv) Beci. 12 (Reg) Prăvălie. 13 (Reg; îf boaltă, bolt) Tavanul pivniței. 14 (Reg; îf boaltă) Căruță cu coviltir. 15 (Atm; îs) ~ craniană Partea superioară a cutiei craniene. 16 (Atm; îs) ~ palatină Cerul-gurii.

boltă s.f. 1 (arhit.) (Element de) construcție (din piatră, metal, lemn etc.) avînd partea superioară în formă de arc. ♦ Ext. Tavan concav, bombat situat deasupra unei încăperi, cupolă. Pridvorul cu boltă a unei mari case albe (CĂL.). ♦ Arcadă. Prin bolțile ferestrelor (EMIN.). ♦ Poet. (adesea cu determ. „cerească”) Cer. S-a înălțat o ceață răsfirată peste bolta senină (AGÂR.). 2 Analog. Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arcade de care se agață plantele. Boltă de viță. ♦ Construcție, în formă de chioșc, îmbrăcată în verdeață. ♦ Arcul de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. Clopotele se auzeau sub bolta de frunze (AGÂR.). 3 Ext. (constr.) Galerie subterană boltită, beci. De trei ani e ținut bine Într-o boltă întunecată Subt pămînt (ALECS.). 4 (anat.) Bolta craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă plantară = formă anatomofuncțională a plantei piciorului. Bolta palatină v. palatin. 5 (reg.) Local (cu încăperi boltite) în care se vînd diferite mărfuri; prăvălie, dugheană. Poliția... l-ar fi surprins spărgînd o boltă de lipscănie (ALECS.). ◊ Fecior de boltă v. fecior. 6 (reg.) Podoabă sub formă de salbă purtată de fete pe cap. ♦ Poet. Cunună de flori în formă de arc. Și fruntea și-o împletește c-o boltă de lungi flori (ALEX.). • pl. bolți, -te. și (reg.) boaltă s.f. /<srb. bolta, magh. bolt.

BOLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Fig. Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boaltă s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.

BOLTĂ, bolți, s. f. 1. Construcție (de piatră, de zidărie, de metal etc.) în formă de arc, alcătuind de cele mai multe ori un tavan concav deasupra unei încăperi; boltitură. V. cupolă. Și-n voi, tîrnăcopari sub bolți de mină, Sînt mohorîte zăcăminte de lumină. TOMA, C. V. 269. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald. EMINESCU, O. I 88. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lîngă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. Cheie de boltă v. cheie. ◊ (Metaforic) Deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. SADOVEANU, O. III 286. Era parcă un glas care ieșea din bolta veacurilor. GALACTION, O. I 220. ♦ Fig. (Adesea determinat prin «a cerului» sau «cerească») Cerul. Decît stelele toate ale bolții albastre, Mai puternică-i steaua strălucind pe Kremlin! DEȘLIU, G. 48. Deodată pe boltă steag roșu s-arată! BENIUC, V. 124. Cînd chiuie o dată... oleacă numai de nu s-a risipit bolta ceriului. CREANGĂ, P. 54.. ♦ (Arhit., rar) Arcadă. Prin bolțile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi. EMINESCU, N. 8. [Un arc de triumf] cu o boltă mare căscată la mijloc și cu alte două arcade mai mici în laturi. ODOBESCU, S. III 71. 2. Construcție ușoară (de lemn sau de fier) în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. Vița se agață pe araci sau pe boltă. ♦ Construcție, în formă de chioșc, îmbrăcată în verdeață. Vroiau să se mei cinstească încă o dată, aci sub bolta lui Covrig. GALACTION, O. I 263. ♦ Fig. Acoperiș în formă de arc, format din ramurile dese ale copacilor. Trecură prin pilcuri de flori tinere, pe sub bolți de sălcii îmbrățișate, și dintr-o dată ieșiră pe malul Siretului. SADOVEANU, O. IV 77. Cîte un strop de cer albastru sau cîte un fulg de lumină mai picurau răzlețe din înălțimile încîlcite ale bolților de crengi, peste umerii și capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 206. Pe cărare-n bolți de frunze... Ne-om da sărutări pe cale. EMINESCU, O.I 55. ♦ (Neobișnuit) Ghirlandă, cunună de flori în formă de arc. Și fruntea și-o-mpletește c-o boltă de lungi flori. ALEXANDRESCU, M. 158. 3. Încăpere sau galerie subterană cu tavanul arcuit. De trei ani e ținut bine, Într-o boltă-ntunecată, Sub pămînt, în grajd de piatră. ALECSANDRI, P. P. 106. 4. Gang larg (cu tavanul arcuit) care dă acces în unele case.(Mai ales în Transilv.) Prăvălie, dugheană (la origine așezată într-o încăpere boltită). O boltă cu negoț de tot felul. RETEGANUL, P. III 20. Poliția... l-ar fi surprins spărgînd o boltă de lipscănie. ALECSANDRI, T. 1652. 5. (În forma boaltă) Căruță cu coviltir. Toată luna lui august, pe drumurile colbuite, au trecut boaitele înalte și încărcate pînă sub coviltir. GALACTION, O. I 260. – Pl. și: (învechit) boite (TOMA, C. V. 16, NEGRUZZI, S. I 263). – Variantă: (6) boaltă, boaite, s. f.

BOLTĂ, bolți, s. f. 1. Element de construcție cu suprafețe curbe și cu suprafața inferioară bombată în sus, care acoperă în întregime un spațiu, o încăpere, o clădire etc. sau constituie elementul principal de rezistență al unei construcții. ♦ Fig. Cer². ♦ (Arh.; rar) Arcadă. ♦ Construcție ușoară în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Fig. Acoperiș în formă de arc, format din ramurile dese ale copacilor. ♦ Încăpere sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Gang (cu tavan arcuit). 2. (Reg.) Prăvălie, dugheană. 3. (Reg.) Căruță cu coviltir. [Var.: (reg.) boaltă s. f.] – (1) Sb. bolta (<it.), (2) magh. bolt (<it.).

BOLTĂ bolți f. 1) Parte interioară, boltită cu baza circulară a acoperișului unui edificiu; cupolă. 2) Încăpere cu tavanul concav. * bolta cerească (sau bolta cerului) cerul. bolta palatină palatul, cerul gurii. 3) Construcție specială din vergele de lemn sau de metal, îndoite în formă de arc, care servește drept sprijin pentru plantele agățătoare. [G.-D. bolții] /<sb. bolta, ung. bolt

BOLTĂ s. f. (Criș., Trans. SE) Prăvălie, dugheană. Au cumpărat case și bolte și moșii (…), și pînă a direage robul acela casele și boltele și moșiile au trecut trei-patru luni și mai mult. C 1737, 348^r. Boltele, casele ceale slobode și cîrcimile au fost închise, pentru ca să nu să facă vreo gîlceavă sau rebelie. ÎMP, 69^v; cf. TI (gl.); TEMPEA, apud TEW. Etimologie: magh. bolt. Cf. budă, dugheană, prăvălie. substantiv feminin

boltă f. 1. zidărie în formă de arc; 2. tot ce are formă de boltă: bolta cerului, boltă de viță; 3. prăvălie boltită, magazin. [Slav. BOLTA, din it. volta].

bóltă f., pl. e (ca și it. volta, d. lat. *vólvita, îld. volúta, învîrtită [de aci și bg. sîrb. bolta, și ung. bolt]; fr. voûte. P. o îld. oa, cp. cu merlă. V. volută, voltă, revoltă, holbez, volbură, vuitoare, vultur, dezinvoltură, involucru, volum). Zidărie’n formă de arc. Tot ce are formă de arc: bolta cerească. Vechĭ. Prăvălie, dugheană, magazin (maĭ ales de manufactură). V. crivitar, sclip.

boaltă sf vz boltă

boldă³ sf vz boltă

bolt sn vz boltă

boltă s. f., g.-d. art. bolții; pl. bolți

boltă s. f., g.-d. art. bolții; pl. bolți

boltă s. f., g.-d. art. bolții; pl. bolți

boltă, pl. bolți

boltă, -ți.

BOLTĂ s. 1. v. arcadă. 2. v. cupolă. 3. v. cer. 4. (ANAT.) boltă palatină v. cerul-gurii.

BOLTĂ s. v. dugheană, magazin, prăvălie.

boltă s. v. DUGHEANĂ. MAGAZIN. PRĂVĂLIE.

BOLTĂ s. 1. arc, arcadă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcție.) 2. cupolă, (înv.) culă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.) 3. cer, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crîngul cerului, (fig.) tărie. (O ~ plină de stele.) 4. (ANAT.) boltă palatină = palat, cerul-gurii, (înv.) păraț.

boltă (-te), s. f. – 1. Construcție cu partea superioară arcuită în semicerc, arc, cupolă. – 2. (Trans.) Prăvălie, magazin. – Mr. voltă „turn”, „prăvălie”. It. volta, prin intermediul sb., bg. bolta „prăvălie” și în parte al mag. bolt „boltă” (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac, I, 115 și Koerting 10290 îl puneau greșit în legătură cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clară, căci prezența lui b- impune un intermediar sl., și în sl. nu apare sensul de „boltă”; astfel încît Berneker presupune că b- era deja romanic. Der. boltaș, s. m. (negustor); bolti, vb. (a da formă de boltă); boltiță, s. f. (pod de casă); boltitură, s. f. (boltă, arcadă); bol(t)niță, s. f. (subsol, criptă, cavou), cuvînt care se confundă în general cu bolniță „spital”, cu care nu are nici o legătură semantică.

BOLTĂ manevră de reglare a vitezei de zbor, având o traiectorie curbată. Bolta urmează după resursă (v.).

BOLTĂ (< bg., scr.) s. f. 1. Element de construcție cu intradosul concav, realizat din cărămidă, blocuri de piatră, beton, beton armat, destinat să acopere un spațiu sau să preia sarcina unui pod transmițînd-o unui zid continuu sau unor puncte de reazem izolate. Pot fi simple (semicilindrice, în leagăn, în sfert de cilindru, semicupolă, á vela, în dublă curbă) și compuse (în cruce, în muchii, în cruce pe ogive, pe nervuri, mănăstirească, cu penetrații, moldovenească). ♦ Cheie de b. = denumire dată bolțarului aflat în centrul unei b; fig. element de bază al unei probleme. 2. Încăpere sau galerie (subterană) cu tavanul arcuit. 3. Construcție ușoară, arcuită în partea superioară, care servește drept sprijin plantelor agățătoare. 4. Plafon natural, arcuit, format din ramuri dese și apropiate ale unor copaci. 5. B. cerească = emisferă aparentă pe care par a se afla corpurile cerești; cer, firmament. 6. B. craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. ♦ B. palatină = perete osos acoperit de o membrană mucoasă, constituind plafonul cavității bucale, pe care o separă de fosele nazale; palat¹ dur; (pop.) cerul-gurii. 7. (GEOL.) Formă structurală tectonică reprezentată de partea dintr-o cută anticlinală care racordează cele două flancuri ale acesteia. Este generată de mișcările orogenice.

Cheia de boltă – În arhitectură se numește cheia de boltă piatra din creștetul unei bolți sau al unei arcade, care susține poziția întregii construcții. De aici, la figurat, expresia „cheia de boltă” înseamnă piatră de temelie, punctul capital, nodul unei probleme sau afaceri, pe care se sprijină tot restul. Poetul și dramaturgul german Friedrich Schiller considera că dreptatea e cheia de boltă a edificiului universal. Mihail Kogălniceanu, în Dorințele partidei naționale în Moldova, arăta că unirea Moldovei cu Țara Românească constituie „cheia boltei, fără care s-ar prăbuși tot edificiul național”. ȘT.

boltă, bolte s. f. (friz.) breton.