ALUNICĂ, alunele, s. f. (Rar) Aluniță. – Alună + suf. -ică.

alunică sf [At: LB / Pl: ~nele / E: alună + -ică] 1-2 Aluniță (1-2). 3 Pistrui. 4 Aluniță (4). 5-6 (Cor) Alunel (11-12).

ALUNICĂ² (pl. -nele) sf. Semn mic pe față sau pe trup, din naștere ori artificial, formînd ca o mică ridicătură de coloare negricioasă, cafenie: unu cam ceacîr... c’o ~ cît nuca pe vîrful nasului (ALECS.); mai de demult tinerii de la țară își făceau alunele artificiale pe față cu lapte de alior (PAMF.) [lună].

ALUNICĂ¹ (pl. -nele) sf. 🌿 dim. ALUNĂ.

ALUNICĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Alună + suf. -ică.

ALUNICĂ, alunele, s. f. I. 1. Aluniță (1). Frunză verde alunică. Am avut o mîndră mică. ALECSANDRI, P. P. 303. 2. Aluniță (2). Alunica neagră ce doarme dusă și fericită pe brațul tău. HOGAȘ, M. N. 27. Își pune alunele și se sulemenește. NEGRUZZI, S. II 265. II. (Numai la pl.) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcinile aproape rotunde și florile albe (Carum bulbocastanum).

ALUNICĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Din alună + suf. -ică.

ALUNICĂ ~ele f. (diminutiv de la alună) Mic semn de culoare întunecată pe piele. [Var. alunea] /alună + suf. ~ică

1) alunícă și -neá f., pl. ele (dim. d. alună). Achilee, o plantă din familia compuselor (Banat). Altă plantă (carum [saŭ bunium] bulbocástanum), înrudită cu baraboĭu, cu care se și confundă pe alocurĭ și are aceleașĭ rădăcinĭ unflate, care-s culinare, numită și măndănăc. V. și brîndușă.

2) alunícă f., pl. nele, și -níță f., pl. e (bg. lunica, aluniță, pistruĭe, dim. d. lună, lună, aluniță, contaminat de alunică 1. V. lună). Mică pată neagră saŭ cafenie pe obraz orĭ pe corp. V. neg.

ALUNEA, -ICĂ, alunele, s. f. I. 1. Aluniță (1). ♦ (Reg.) Pistrui. 2. (În forma alunea) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. II. (Bot.; la pl.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. – Alun + suf. -ea. – Alunică: cu schimbare de suf.

alunea sf [At: LB / V: anunea^[1] / Pl: ~ele / E: alună + -ea] 1-2 (Bot; șhp) Aluniță (1-2). 3 Pistrui. 4 Aluniță (4). 5-6 Alunel (11-12). 7 (Bot; lpl) Coada șoricelului (Achilea millefollium). 8 (Bot; lpl) Măndălaci (Bunium bulbocastanum). 9 (Bot; lpl) Coada-șoricelului (Achilea setacea). 10 (Bot; lpl) Baraboi (Chaerophyllum bulbosum).

alunele sfp [At: DEX² / E: alună + -ea] 1-3 (Bot) Plantă erbacee cu flori albe, cu tubercule și frunze comestibile (Carum bulbocastanum) 4 (Bot) Baraboi (Chaerophyllum bulbosum). 5 (Bot) Coada-șoricelului (Achilea millefollium). 6 (Reg) Pistrui.

ALUNEA² (pl. -nele) = ALUNICĂ².

ALUNELE¹ sf. pl. 🌿 1 Plantă din familia umbeliferelor, cu flori albe și fructe lungărețe; crește prin păduri, tufișuri, pe cîmpuri și prin vii, mai cu seamă în pămînt argilos și calcaros; rădăcinile, cu tubercule, conțin substanțe nutritive și se întrebuințează în bucătărie (Bunium bulbocastanum) (🖼 89) ¶ 2 Trans. = BARABOI ¶ 3 Băn. = COADA-ȘORICELULUI ¶ 4 👉 ALUNEA^1-2, ALUNICĂ^1-2 [alună].

ALUNIȚĂ² (pl. -ițe) sf. = ALUNICĂ²: are o ~ cu păr d’asupra sprîncenii din stînga (CAR.).

ALUNEA, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -ea.

ALUNELE s. f. pl. I. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea.

ALUNEA, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Aluniță (2). 3. Nume dat unui dans popular.

ALUNELE S. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe și fructe lunguiețe, care crește mai ales în pămînt argilos și calcaros și ale cărei tubercule, conținînd substanțe nutritive, se întrebuințează în bucătărie (Bunium bulbocastanum ). 2. (Transilv.) Baraboi. 3. (Ban.) Coada-șoricelului. II. (Transilv.) Pistrui.

ALUNEA, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din alună + suf. -ea.

ALUNELE s. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi (1). 3. (Bot.) Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Din alună + suf. -ea.

aluneà f. V. alunèle.

alunèle f. pl. 1. mici semne pe corp și mai ales pe obraz; 2. plantă numită și mândănac, al cărei rod are un gust aproape ca al castanei și din foile căreia se face salată (Bunium bulbocastanum); 3. Tr. V. barlaboi.

aluneá, V. alunică.

alunéle f. pl. V. alunică.

!alunică (rar) s. f., g.-d. art. alunelei; pl. alunele

alunică/alunea (rar) s. f., art. alunica/aluneaua, g.-d. art. alunelei; pl. alunele, art. alunelele

alunică / alunea s. f., g.-d. art. alunelei; pl. alunele

alunică sb., -nele pl.

alunele (plante) s. f. pl.

alunea v. alunică

alunele (plante) s. f. pl., art. alunelele

alunea v. alunică

alunele (plantă) s. f. pl.

ALUNELE s. pl. v. baraboi, coada-șoricelului.

ALUNELE s. pl. (BOT.; Carum bulbocastanum) (reg.) mândălac.

alunele s. pl. v. BARABOI. COADA-ȘORICELULUI.

ALUNELE s. pl. (BOT.; Carum bulbocastanum) (reg.) mîndălac.