actualitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 117 / Pl: ~tăți / E: fr actualité] 1 Timpul de față Si: prezent. 2 (Îla) De ~ De interes pentru prezent. 3 (Îs) Om de ~ Om întreprinzător, energic. 4 (Îe) A pune în ~ A pune în mișcare. 5 (Îe) A trece la ~ A întreprinde ceva. 6 (Rar; îs) ~ armată Operațiune militară. 7 Desfășurare. corectat(ă)

*ACTUALITATE sf. 1 Starea lucrului actual ¶ 2 pl. Întîmplări din timpul de față: jurnalismul nu poate trăi decît din actualități [fr.].

ACTUALITATE, actualități, s. f. Faptul de a fi actual. Prin bogăția de teze pe care le conține, prin actualitatea acestor teze, lucrarea lui V. I. Lenin «Sarcinile imediate ale Puterii Sovietice» reprezintă o minunată armă în mîna partidelor comuniste și muncitorești. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 3/6. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece acum, care corespunde momentului prezent, care interesează în clipa de față. Gazeta de perete conține probleme de actualitate. ◊ Prin rezoluția Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în chestiunea națională – document de o neștirbită actualitate – partidul a dat poporului muncitor o armă puternică pentru zdrobirea uneltirilor naționaliste de toate felurile, pentru întărirea unității sale în lupta contra exploatării, pentru socialism. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. ◊ Ceea ce este actual. Cercetări legate de cerințele actualității. ◊ (Uneori cu sens colectiv, alteori la pl.) Eveniment curent; întîmplare plină de interes, la ordinea zilei. Actualitatea în imagini. Actualitățile săptămînii. – Pronunțat: -tu-a-.

ACTUALITATE, actualități, s. f. Faptul de a fi actual. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde momentului prezent. ♦ Ceea ce este actual; eveniment, întîmplare curentă, plină de interes. [Pr.: -tu-a-] – Fr. actualité.

ACTUALITATE s.f. Timpul de față, prezent. ◊ De actualitate = care se petrece, care interesează în momentul prezent. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pron. -tu-a-. / cf. fr. actualité].

ACTUALITATE s. f. timpul prezent. ◊ ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. (< fr. actualité)

ACTUALITATE ~ăți f. 1) Timpul de față. 2) Caracter actual. 3) pl. Evenimente curente. ◊ De ~ ceea ce se petrece sau are importanță în prezent. [G.-D. actualității; Sil. -tu-a-] /<fr. actualité, lat. actualitas, ~atis

actualitate f. 1. starea lucrului actual; 2. întâmplare proaspătă, lucru momentan: jurnalismul trăește numai din actualități.

*actualitáte f. (d. actual; fr. actualité). Calitatea de a fi actual (proaspăt, interesant): acest fapt nu maĭ este de actualitate. Fapt actual, întîmplare de azĭ orĭ nu prea veche: presa trăĭește din actualitățĭ.

actualitate (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. actualității; (evenimente, știri) pl. actualități

actualitate (-tu-a-) s. f., g.-d. art. actualității; pl. actualități

actualitate s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. actualității; pl. actualități

ACTUALITATE s. contemporaneitate, prezent.

ACTUALITATE s. contemporaneitate, prezent. (O ~ plină de făgăduințe.)

Actualitate ≠ inactualitate

ACTUALITATE A pune în actualitate = A pune în mișcare: Nu era momentul să pună în actualitate vechiul lor plan. A trece la actualitate = A întreprinde ceva: El nu putea rămâne în starea aceea de letargie: trebuia să treacă la actualitate.