13 definiții pentru înfeudat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfeudat, ~ă a [At: IORGA, L. 28 / P: ~fe-u~ / V: ~feod~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfeuda] 1 (În feudalism) Dotat cu moșii, cu drept de feudă. 2 (Fig) Supus.

ÎNFEUDA, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.

ÎNFEUDA, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.

înfeuda [At: DA / P: ~fe-u~ / V: ~feoda / Pzi: ~dez / E: fr inféoder, it infeudare] 1 vt A da cuiva un bun ca feudă. 2-3 vtr (Fig) A adera cu totul la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul se angaja față de suzeranul său. 4 vt A supune. 5 vr A se subordona întru totul unei persoane.

ÎNFEUDA, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a subjuga, a înrobi, a încătușa. ♦ Refl. (Construit cu dativul) A se integra cu totul într-o activitate dăunătoare, a recunoaște o supremație, a se lăsa subjugat, a-și pierde libertatea de acțiune. Dușmanul de clasă... s-a înfeudat din ce în ce mai complet serviciilor secrete străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 11/1. – Pronunțat: -fe-u-.

ÎNFEUDA vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder].

ÎNFEUDA vb. I. tr. a da cuiva un bun ca feudă. II. tr., refl. a (se) înrobi. (< fr. inféoder, lat. infeodare)

A ÎNFEUDA ~ez tranz. (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire; a face să piardă independența; a supune; a înrobi. /<fr. inféoder, lat. infeodare

A SE ÎNFEUDA ~ez intranz. A se pune în dependență totală față de cineva, pierzându-și libertatea de acțiune; a se supune. /<fr. inféoder, lat. infeodare

*infeudéz v. tr. (fr. inféoder, it. infeudare. V. feud, feudal). Daŭ o moșie ca să fie ținută ca feud. V. refl. Mă daŭ în întregime: a te infeuda unuĭ partid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfeuda (a ~) (-fe-u-) vb., ind. prez. 3 înfeudea

înfeuda vb. (sil. -fe-u-), ind. prez. 1 sg. înfeudez, 3 sg. și pl. înfeudea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFEUDA vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.

înfeuda vb. v. ASERVI. ÎNROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.

Intrare: înfeudat
înfeudat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfeudat
  • ‑nfeudat
  • înfeudatul
  • înfeudatu‑
  • ‑nfeudatul
  • ‑nfeudatu‑
  • înfeuda
  • ‑nfeuda
  • înfeudata
  • ‑nfeudata
plural
  • înfeudați
  • ‑nfeudați
  • înfeudații
  • ‑nfeudații
  • înfeudate
  • ‑nfeudate
  • înfeudatele
  • ‑nfeudatele
genitiv-dativ singular
  • înfeudat
  • ‑nfeudat
  • înfeudatului
  • ‑nfeudatului
  • înfeudate
  • ‑nfeudate
  • înfeudatei
  • ‑nfeudatei
plural
  • înfeudați
  • ‑nfeudați
  • înfeudaților
  • ‑nfeudaților
  • înfeudate
  • ‑nfeudate
  • înfeudatelor
  • ‑nfeudatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfeuda, înfeudezverb

  • 1. Robi, subjuga, supune, încătușa, înrobi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. reflexiv A se subordona întru totul unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dușmanul de clasă... s-a înfeudat din ce în ce mai complet serviciilor secrete străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 11/1. DLRLC
  • 2. istorie A da cuiva un bun ca feudă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.