ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

zăticnire sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. II, 130/24 / V: (înv) ~ign~ / Pl: ~ri / E: zăticni] (Înv) 1 Piedică. 2 (Pex) Neajuns¹. 3 Popas. 4 Greață (1). 5 (Pex) Zăticneală (5). 6 Zăpăceală (1). 7 (Rar) Necaz. 8 (Pex) Ofensă.

zăticnire s.f. (înv., reg.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zăticni.

ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.

ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni; zăticneală, stînjenire. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea nesupusă trăsnitoarei zăticniri... Pe monarc îl urmărește cu sălbatice răcniri. MACEDONSKI, O. I 105.

ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei; zăticneală, stînjenire.

zătignire sf vz zăticnire

zăticnire (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnirii; pl. zăticniri

zăticnire (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnirii; pl. zăticniri

zăticnire s. f., g.-d. art. zăticnirii; pl. zăticniri

ZĂTICNIRE s. v. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, tulburare.

zăticnire s. v. DERANJARE. INCOMODARE. JENARE. STINGHEREALĂ. STINGHERIRE. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TULBURARE.

ZĂTICNIRE s.f. (ȚR) Împiedicare, opreliște. Multe zăticniri și piedici acolo li s-au prins. R. GRECEANU. Tot lucrul și cătră osebitul sfîrșitul său aleargă fără zăticnire. BUCOAVNĂ 1779, 17^v. Etimologie: zăticni. Vezi și zăticneală, zăticni, zăticnitor. Cf. z ă t i c n e a l ă.