ZĂTICNIRE s.f. (ȚR) Împiedicare, opreliște. Multe zăticniri și piedici acolo li s-au prins. R. GRECEANU. Tot lucrul și cătră osebitul sfîrșitul său aleargă fără zăticnire. BUCOAVNĂ 1779, 17^v. Etimologie: zăticni. Vezi și zăticneală, zăticni, zăticnitor. Cf. z ă t i c n e a l ă.