8 definiții pentru incomodare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCOMODARE s. f. Acțiunea de a incomoda și rezultatul ei. – V. incomoda.
INCOMODARE s. f. Acțiunea de a incomoda și rezultatul ei. – V. incomoda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incomodare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: incomoda] 1 Tulburare a liniștii cuiva Si: (rar) incomoditate (2), (îvr) incomodație. 2 Supărare a cuiva Si: (rar) incomoditate (3). 3 Încurcare a cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCOMODARE s.f. Acțiunea de a incomoda. [< incomoda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incomodare s. f., g.-d. art. incomodării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incomodare s. f., g.-d. art. incomodării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incomodare s. f., g.-d. art. incomodării; pl. incomodări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCOMODARE s. v. deranjare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCOMODARE s. deranjare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
incomodare, incomodărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a incomoda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: deranjare
etimologie:
- incomoda DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.