15 definiții pentru zvânta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca lacrimile, ochii, obrajii. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântez] – Lat. *exventare.

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ◊ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântéz] – Lat. *exventare.

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici. ♦ Tranz. A șterge, a usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. A distruge, a nimici. Deteră în păgâni de-i zvântară (ISPIRESCU). ◊ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate foarte tare. ♦ A slei, a secătui (prin jafuri, furturi). ◊ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Bea de zvântă. [Prez. ind. și: zvântez] – Lat. *exventare.

A ZVÂNTÁ zvânt tranz. 1) A face să se zvânte; a zbici. 2) fig. A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a distruge; a prăpădi. ◊ ~ în bătaie (sau bătăi) pe cineva a bate foarte tare pe cineva. Bea de zvântă bea foarte mult. 3) A face să nu mai dispună de ceva; a secătui; a slei. ~ de bani. [Și. zvântez] /<lat. exventare

A SE ZVÂNTÁ mă zvânt intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zbici. Rufele s-au zvântat. /<lat. exventare

ZVÎNTA, zvînt, vb. I. Tranz. 1. A face să piardă din umezeală, a usca puțin; a zbici. [Vîntul] năvălea furtunos pe cîte o uliță, încrețind apa lăculețelor, zvîntînd noroaiele și vechile cărări. MIHALE, O. 267. O prăjină pe care se scot în zilele senine și cu soare albiturile și șorțurile la zvîntat. PAMFILE, I. C. 441. La mal d-am ieșit, Din nări c-am suflat, Toate le-am zvîntat, Nimic n-am stricat. TEODORESCU, P. P. 56. ◊ Refl. Pe lîngă garduri s-a zvîntat pămîntul. TOPÎRCEANU, B. 4. (În contexte figurate) Drumul nostru tot nu s-a zvîntat De sîngele ce-a curs prin ani de moarte. DRAGOMIR, P. 57. ♦ A șterge un obiect umed, pentru a-l usca. Las’să plouă!... Tu, iubite, Numai tu să-mi vii acasă, Ți-oi zvînta obrajii umezi Cu năframă de mătasă. IOSIF, T. 244. Ș-atunci ea, cînd el glumește, Joacă pumnii și-l stropește Pe obraz, dar drăgălașă Tot ea-l zvîntă-n loc de cîrpă, Mîneca de la cămașă. COȘBUC, P. I 97. ♦ A face să sece (o sursă de umezeală). Puțin stă așa, și odată-i fulgeră prin minte un gind care-i zvîntă izvorul lacrimilor. CARAGIALE, S. 10. ♦ Fig. A secătui, a slei, a epuiza. Bîntuirile cumplite ale turcilor... ce zvîntau țara pe-ntrecutele. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Bea de zvîntă.Oameni răi, băiatule. Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă. SADOVEANU, M. C. 29. Am cunoscut pe crudul Corița, care bătea pe verii mei de-i zvîntă. GHICA, S. 258. 2. (Folosit și absolut) A distruge, a prăpădi, a nimici. Puind mîna pe însuși armele turcilor, deteră în păgîni de-i zvîntară. ISPIRESCU, M. V. 31. Făt-Frumos lovea cu pala de zvîntă, în toate părțile. id. L. 156. ◊ Expr. A zvînta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. (Eliptic) Vă zvînt! Vă sparg capetele... Nici unul nu mai prind, dacă mă reped în voi. PREDA, Î. 10. 3. (Neobișnuit)-A ridica, a zvîrli în sus. Guvernul să îndeasă... ca să apese mai greu și, prin presiunea sa, să zvînte în sus pe popor. ODOBESCU, S. III 336. – Prez. ind. și: zvîntez (ALECSANDRI, O. 176).

svântà v. 1. a usca la vânt: lanul ce ’n soare se svântează fumegând AL.; 2. a seca: plânse de li se svânta lacrimile Isp.; 3. fig. a strica, a prăpădi: iepele asvârliau din copite de svântau unde loviau ISP. [Laț. *EXVENTARE (din VENTUS)].

zvînt și -éz, a v. tr. (d. vînt saŭ lat. eventare, pop. *ex-ventare; it. sventare, pv. esventar, fr. éventer. V. avînt 2). Usuc puțin la vînt: drumu, rufele s’aŭ maĭ zvîntat. Fig. Potopesc, nimicesc, prăpădesc: bețivanu zvînta butoaĭele, l-a bătut de l-a zvîntat! V. ujujesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvântá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. zvânți, 3 zvấntă; conj. prez. 3 să zvấnte

zvântá vb., ind. prez. 1 sg. zvânt / zvântéz, 3 sg. zvântă; conj. prez. 3 sg. și pl. zvânte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂNTÁ vb. 1. v. usca. 2. v. nimici.

ZVÂNTÁ vb. v. descărca, deșerta, goli, snopi, stâlci.

ZVÎNTA vb. 1. a se usca, a se zbici, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.)

zvînta vb. v. DESCĂRCA. DEȘERTA. GOLI. SNOPI. STÎLCI.

Intrare: zvânta
zvânta1 (1 -nt) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvânta
  • zvântare
  • zvântat
  • zvântatu‑
  • zvântând
  • zvântându‑
singular plural
  • zvântă
  • zvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvânt
(să)
  • zvânt
  • zvântam
  • zvântai
  • zvântasem
a II-a (tu)
  • zvânți
(să)
  • zvânți
  • zvântai
  • zvântași
  • zvântaseși
a III-a (el, ea)
  • zvântă
(să)
  • zvânte
  • zvânta
  • zvântă
  • zvântase
plural I (noi)
  • zvântăm
(să)
  • zvântăm
  • zvântam
  • zvântarăm
  • zvântaserăm
  • zvântasem
a II-a (voi)
  • zvântați
(să)
  • zvântați
  • zvântați
  • zvântarăți
  • zvântaserăți
  • zvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • zvântă
(să)
  • zvânte
  • zvântau
  • zvânta
  • zvântaseră
zvânta2 (1 -ntez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvânta
  • zvântare
  • zvântat
  • zvântatu‑
  • zvântând
  • zvântându‑
singular plural
  • zvântea
  • zvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvântez
(să)
  • zvântez
  • zvântam
  • zvântai
  • zvântasem
a II-a (tu)
  • zvântezi
(să)
  • zvântezi
  • zvântai
  • zvântași
  • zvântaseși
a III-a (el, ea)
  • zvântea
(să)
  • zvânteze
  • zvânta
  • zvântă
  • zvântase
plural I (noi)
  • zvântăm
(să)
  • zvântăm
  • zvântam
  • zvântarăm
  • zvântaserăm
  • zvântasem
a II-a (voi)
  • zvântați
(să)
  • zvântați
  • zvântați
  • zvântarăți
  • zvântaserăți
  • zvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • zvântea
(să)
  • zvânteze
  • zvântau
  • zvânta
  • zvântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvânta

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: usca zbici (usca) 5 exemple
    exemple
    • [Vântul] năvălea furtunos pe cîte o uliță, încrețind apa lăculețelor, zvîntînd noroaiele și vechile cărări. MIHALE, O. 267.
      surse: DLRLC
    • O prăjină pe care se scot în zilele senine și cu soare albiturile și șorțurile la zvîntat. PAMFILE, I. C. 441.
      surse: DLRLC
    • La mal d-am ieșit, Din nări c-am suflat, Toate le-am zvîntat, Nimic n-am stricat. TEODORESCU, P. P. 56.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă garduri s-a zvîntat pămîntul. TOPÎRCEANU, B. 4.
      surse: DLRLC
    • figurat Drumul nostru tot nu s-a zvîntat De sîngele ce-a curs prin ani de moarte. DRAGOMIR, P. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A-și șterge, a-și usca lacrimile, ochii, obrajii. A șterge un obiect umed, pentru a-l usca.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Las’ să plouă!... Tu, iubite, Numai tu să-mi vii acasă, Ți-oi zvînta obrajii umezi Cu năframă de mătasă. IOSIF, T. 244.
        surse: DLRLC
      • Ș-atunci ea, cînd el glumește, Joacă pumnii și-l stropește Pe obraz, dar drăgălașă Tot ea-l zvîntă-n loc de cîrpă, Mîneca de la cămașă. COȘBUC, P. I 97.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A face să sece (o sursă de umezeală).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Puțin stă așa, și odată-i fulgeră prin minte un gînd care-i zvîntă izvorul lacrimilor. CARAGIALE, S. 10.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distruge nimici prăpădi 2 exemple
    exemple
    • Puind mîna pe însuși armele turcilor, deteră în păgîni de-i zvîntară. ISPIRESCU, M. V. 31.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos lovea cu pala de zvîntă, în toate părțile. ISPIRESCU, L. 156.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • eliptic Vă zvînt! Vă sparg capetele... Nici unul nu mai prind, dacă mă reped în voi. PREDA, Î. 10.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A face să nu mai dispună de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: epuiza secătui slei un exemplu
      exemple
      • Bîntuirile cumplite ale turcilor... ce zvîntau țara pe-ntrecutele. VLAHUȚĂ, la CADE.
        surse: DLRLC
    • 2.3. În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. Bea de zvântă.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Oameni răi, băiatule. Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă. SADOVEANU, M. C. 29.
        surse: DLRLC
      • Am cunoscut pe crudul Corița, care bătea pe verii mei de-i zvîntă. GHICA, S. 258.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv neobișnuit A zvârli în sus.
    surse: DLRLC sinonime: ridica un exemplu
    exemple
    • Guvernul să îndeasă... ca să apese mai greu și, prin presiunea sa, să zvînte în sus pe popor. ODOBESCU, S. III 336.
      surse: DLRLC

etimologie: