ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu o zugrăveală. (Refl. pas.) Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 72. 2. Tranz. (Astăzi rar) A picta, a împodobi cu picturi. Din mijlocul curții se-nalță strălucitoare biserica cea mare – zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Grigorescu. VLAHUȚĂ, O. A. II 183. Ia privește-i cum... se uită țintă în ochii noștri, parc-au de gînd să ne zugrăvească. CREANGĂ, A. 39. De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceia babacă te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. ◊ Fig. Moaie pana în coloarea unor vremi demult trecute, Zugrăvește din nou, iarăși, pînzele posomorite. EMINESCU, O. I 32. ♦ A contura litere (v. scrie); a desena. A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță. SADOVEANU, M. C. 71. El știa scrie cît îi trebuia pentru a-și zugrăvi iscălitura cu niște litere ca talpa gîștei. GANE, N. II 4. Zugrăvea nu știu ce cu plumbul pe hîrtie. ALECSANDRI, T. I 345. ♦ A trasa. Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite. EMINESCU, O. IV 114. 3. Refl. Fig. A se profila, a se contura; a se proiecta, a se reflecta. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. Ușa casei se deschise și, pe fundul de lumină slabă a privazului ei, se zugrăvi repede, în linii de umbră, chipul mărunt al unei femei. HOGAȘ, M. N. 77. Dumbrăvile lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau, în fundul rîului, cît părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. EMINESCU, N. 66. ◊ Tranz. Vezi departe munții mari Cum își Zugrăvesc în soare Piscuri vinete spre cer. TOPÎRCEANU, B. 26. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește. EMINESCU, O. I 152. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se reflecta pe figura cuiva, a se exterioriza prin expresia pe care o imprimă figurii. Cu rușinea zugrăvită-n față. CREANGĂ, A. 75. Mare grijă, mare supărare se zugrăvea pre fețele lor. CONTEMPORANUL, III 773. Pe față i se zugrăvea o durere adîncă. ib. VII 108. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte; a descrie. Cînd Bălcescu zugrăvește un tablou în mișcare... narațiunea se face la imperfect. VIANU, S. 75. Cunoscători ai țărănimii i-au zugrăvit... situația de-acolo mult mai îngrijorătoare, rebreanu, R. I 261. În Conu Leonida, Caragiale a zugrăvit o clasă întreagă de oameni. IBRĂILEANU, S. 63. [Poeziile populare] ne zugrăvesc obiceiurile și ne arată ideile și sentimentele veacului. BĂLCESCU, O. I 60.

ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu un strat de var amestecat cu humă (și diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena; p. ext. a scrie. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se întipări pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.

A ZUGRĂVÍ ~ésc 1. tranz. 1) (pereți) A acoperi cu un strat de apă de var sau de humă (și coloranți), iar uneori și cu desene care imită tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (gânduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face să se zugrăvească; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupația de zugrav. /Din zugrav

A SE ZUGRĂVÍ pers.3 se ~éște intranz. 1) A se închega în contururi precise; a căpăta forme distincte; a se profila; a se contura; a se desena; a se delimita. 2) (despre stări psihice) A căpăta manifestare exterioară; a se exterioriza. /Din zugrav

zugrăvi v. 1. a picta, a orna cu picturi; 2. fig. a depinge.

zugrăvésc v. tr. (d. zugrav). Pictez (maĭ ales grosolan): a zugrăvi părețiĭ. Fig. Descriŭ, maĭ ales defavorabil: răŭ ĭ-a zugrăvit! – Vechĭ și -ăfesc și zografisésc (ngr. zografízo).

zugrăví (a ~) (zu-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvésc, imperf. 3 sg. zugrăveá; conj. prez. 3 să zugrăveáscă

zugrăví vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvésc, imperf. 3 sg. zugrăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. zugrăveáscă

ZUGRĂVÍ vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. v. picta. 3. a contura, a înfățișa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. v. descrie.

ZUGRĂVÍ vb. v. desena.

zugrăvi vb. v. DESENA.

ZUGRĂVI vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. a picta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.) 3. a contura, a înfățișa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. a descrie, a expune, a înfățișa, a prezenta, a reda, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viața de la țară.)

a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.