12 definiții pentru zis (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIS2, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

zis, ~ă [At: PSALT. HUR. H 6v/15 / V: (înv) dză sf / Pl: ziși, ~e / E: zice] (Csc) 1 snf Expresie verbală a gândirii Si: zicătură (1). 2-3 snf Comunicare (1-2) orală sau scrisă Si: enunț, exprimare, formulare. 4 snf (Pex) Rostire. 5 snf (Fam; îe) A se alege cu ~ul A vorbi în zadar, fără a fi ascultat. 6 snf (Înv; prc) Cuvânt (1). 7 snf (Jur; rar) Obiecție. 8 snf (Îvp) Sfat. 9 snf (Îvp) Poruncă. 10 snf (Îvp) Enunțare a unui adevăr Si: afirmație, declarație, mărturie. 11 snf (Înv) Citire (2). 12 sf (Îvp) Zicătoare (5). 13 a (Îvp; de obicei precedă substantivul determinat) Numit. 14 a (Pex) Poreclit. 15 a (Îla) Așa-~ (sau ~ă, ziși, zise) Pe nedrept numit astfel. 16 a (Îal) În mod convențional numit astfel. 17 a (Îal) Aparent (4). 18 snf (Înv) Cântec (1).

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

ZIS, -Ă, ziși, -se, adj. Numit; poreclit. Trăia la Malu-Surpat și un cîntăreț bătrîn, pe care îl chema Veselin Scripcarul, zis Baftă., SADOVEANU, M. C. 188. ◊ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte, i-a spus că trebuie să reziste opresiunii. CAMIL PETRESCU, T. II 606. ◊ Loc. adj. Așa-zis (-zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept numit astfel (v. fals, aparent); care are pretenția că este într-un anumit fel.

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice.

ZIS zísă (ziși, zíse) Care este poreclit. * Așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a zice

zis a. 1. rostit: vorbe zise în vânt; 2. supranumit: Mircea cel Mare, zis și cel Bătrân. [V. zice].

zis, -ă adj. Numit, supranumit: Ștefan cel Mare, zis și cel Sfînt. Menționat: procesu cu zisu vecin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zis1 adj. m., pl. ziși; f. zísă, pl. zíse

zis adj. m., pl. ziși; f. sg. zísă, pl. zíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)

Intrare: zis (adj.)
zis1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zis
  • zisul
  • zisu‑
  • zi
  • zisa
plural
  • ziși
  • zișii
  • zise
  • zisele
genitiv-dativ singular
  • zis
  • zisului
  • zise
  • zisei
plural
  • ziși
  • zișilor
  • zise
  • ziselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zis (adj.) zisă

etimologie:

  • vezi zice
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX